miercuri, 21 ianuarie 2009

Jurnalism cu nuntasii din caruta

Despre patronul roman, dar mai ales patronul romascan, am mai vrut sa scriu, dar intotdeauna m-am lovit de lipsa unor cuvinte potrivite. De foarte multe ori mi-a venit sa va povestesc off-ul meu, insa m-am oprit dupa ce am constatat ca incepeam descrierea cu “ei este multi si cretini cat ziua de lunga”… dupa care imi venea sa repet la infinit acelasi lucru. Cred ca sufar de sindromul Tourette, pentru ca si azi tot aceleasi cuvinte de lauda imi zgaraie gatlejul, incercand disperate sa-mi paraseasca trupul in cautarea unui alt ecou, care sa nu repete “Mai bine ma duc in padure!”.
Am inchis paranteza si am deschis o acolada in care vreau sa va explic cum toata lumea se pricepe la trei chestii: la femei, la politica si la presa. Toti stiu ce si cum fac femeile, toti stiu ce este si ce face politica, iar toti sunt ferm convinsi ca detin reteta succesului in presa. Sa-i luam pe politicieni, aia pe care daca-i pisti cu o ironie ieftina, li se umfla artera, fac buba si iti dau doua lectii de jurnalism ieftin peste ochi. Noroc ca presa nu e groasa cat un DEX, ca unii ar mai zbura cate o capatana de ziarist.
Cel mai tare imi plac patronii de presa din categoria celor care confunda nuntile cu televiziunea sau muzica de la orchestra cu productia de reclame. Primii, aia cu nuntile, au inteles ca nunta este cel mai important eveniment din viata unui cuplu, insa nu au inteles ca stirea de tv ar fi ca nimeni nu se mai insoara. Niste cretinei plini de sine. Pe aceeasi treapta cu cei care poarta buchetul de mireasa in loc de boashe stau lautarii. Aia care sunt foarte buni organizatori, care cunosc niste smecherii, care au talent la dat din gura, dar care au inteles gresit ca pentru presa iti trebuie voce. Nu, pentru presa iti trebuie tupeu si foarte mult bun simt ca sa suporti nuntasii si lautarii de la nunta!

Morala
Unii cred ca: daca isi cumpara un bou si mai imprumuta un bou, ii leaga cu funia la caruta, si, cu lanterna in mana, purced la drum - au firma de transport international. Nu, chiar nu. Au doi boi, o caruta si o lanterna. Cu boii e greu la deal, caruta este ecologica, dar nu da randament, iar pentru lanterna ai nevoie de baterii. Duracell, ca sa tina. Cam asa cred si alti boi care considera ca daca isi vor cumpara/achiziona/imprumuta… un trust media, vor detine puterea in oras. Noroc ca atunci cand imi vine sa vomit, fug repede pana la bou, il leg la caruta si-l pun sa-mi aprinda lanterna pana cand imi trece.

Ramaneti calmi. Brb.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Asa se intampla cand uiti de unde ai plecat. In Roman, pentru unii, drumul de la filmat nunti sau cantat la nunti pana la statutul de mogul media local nu a fost chiar asa de lung si a avut niste hey-rup-uri politice.

Anonim spunea...

Sunteti niste frustati amandoi, mai ales cea cu subiectul ei " cu jurnalismul din caruta", va mai trebuie mult sa faceti si voi ceva in afara de barfa de doi lei la usa romului arsa din temelii..., e un semn bun pt. frustati, sa-si schimbe obiceiurile,... unde mai pui ca mai apare si alaturi de copiii cu dizabilitati, ... vai ce suflet mare de rahat mai are!...

Claudia Matei spunea...

@anonim2: Pana sa ajung la cuvantul dizabilitati, parea ca citesc un comentariu pertinent. Parerea unui om, cu mai putin bune, dar na, nu le putem avea pe toate. Dupa ce am citit si legatura facuta intre rahat si acesti copii, parca am un gust amar. Nu de rahat, ci doar amar. Sa-i lasam pe "frustrati" (cuvantul "frustat" mi-e necunoscut) in legea lor, cu scriiturile lor si sa nu-i mai citim! Ce zici?!

Anonim spunea...

chiar nu trebe sa pui la suflet, toti veneticii, venetici nu la origini, ci la suflet, suflet care l-au vindut fie pe o piatra aducatoare de noroc, fie pe un maritis aducator de foloase si pe un trai linistit. Piatra se poate sparge, mireasa poate muri si toate acestea pentru...."pentru marea familie romascana"