Sevraj… dupa pufuleti

Si a venit o zi dulce de sambata, cand nimic nu prevestea ceea ce avea sa se intample. O simpla zi de ianuarie, in care soarele, ca de obicei, a rasarit, dupa care s-a pregatit sa apuna. In tot acest interval, “tocmai eu” m-am apucat sa ma las de fumat (cred ca aceasta nevoie de lipsa de tutun se ia). Am dat usor gres luni, cand am tras, in vazul tuturor, un pufulete pe nas.

Le cam trag de prin 2000, asa ca opt ani de casnicie fructuoasa nu se pot uita chiar cu una cu doua. Eu, ca toti sotii, am bagat bani in acest viciu, iar viciul, ca toate femeile, mi-a adus satisfactia de moment, ca, imediat dupa ce s-au scurs cele 5 minute, sa ma lase si fara bani si cu un gust amar.

Unii mi-au zis sa “le reduc”, altii sa iau cu pastilele minune, ba sa trag mult aer in piept, ba sa imi lipesc plasturi pe corp, ba sa pun banii de pe tigari intr-un porcusor si cate si mai cate. Cel mai simplu (de zis, nu si de facut) este sa spui NU! Atat timp cat ai mintea ocupata, va spun eu ca nu e asa greu. Cand te apuca nervii (ceea ce la mine e ca respiratia) sau cand te apuca plictiseala este mult mai greu. Dar trece, asa cum spuneam cand eram mici, cu un pic de apa rece. Mai are cineva vreun sfat?

Ramaneti sanatosi. Brb.