Remodelarea orasului, in special a aleilor din zona blocului meu, de catre actualul primar, a ajuns sa fie un gest plin de semnificatii. Partea cu gardurile de sarma care au zburat ca berzele spre tari mai calde imi este clara si limpede ca apa de izvor, insa…lucrurile se transforma in mocirla atunci cand vine vorba de partea cu gardul viu care tinea pamantul pe loc…parte care, evident, nu mai este. La fel ca orice materie din acest univers, neingradit, pamantul prinde curaj si-si face loc pentru a inghiti, in fiecare zi, noi teritorii. Mai nou, pamantul e in gradina, pe alee, pe scarile de la bloc, pe usa de la intrarea in bloc, pe casa scarii, pe presul meu si… ar ajunge si in pat, daca nu m-as descalta. Astept sa treaca iarna, sa vina primavara si vara, iar noroiul sa devina macar praf. Unii sunt praf… in seif si in stomac…
PS: Partea buna a gestului facut de gospodarul sef al municipiului este aceea ca, atunci cand mi se mai arunca in fata lucruri (total neadevarate si rau intentionate) conform carora eu as intra cu bocancii plini de noroi in viata fericita a unora, am pe cine da vina. El este vinovat ca eu am bocancii murdari si acesta este singurul motiv pentru care las urme in caminul de familisti, in marea familie romascana!
Ramaneti calmi. Brb.
2 comentarii:
Cred ca ai inteles gresit. Situatia, cel putin asa cum o vad eu, este un pic altfel. Bocancii tai singurei si nearticulati au purces la plimbari neinspirate pe iarba verde a patriei, desi semnul cu "Atentie nu calcati iarba. Amenda!" era mare si vizibil, afisat in fata lor. Acum, deh, poate ca bocancii nu stiu sa citeasca, si-or avea si mult dor de duca pe sub clar de luna (ca sa nu spun ca-s lunatici), dar asta e problema lor. Singura ta problema este ca nu ti-ai tinut bocancei aproape, poate chiar inchisi, cuminti, in dulapiorul lor. Eu unul zic sa-i lustruiesti bine, nu de alta, dar poate mai pleaca si alta data la plimbari nocturne si amendabile. Nu de alta, dar cand se intorc, lasa dara de noroi pana la usa ta.
Iar de-acum nu mai pune si tu totul la suflet, ca nu incepe si nici nu se termina viata cu marea familie romascana!
lasa-l, ca si el, il de-al nostru si trebe sa-si faca vila noua, aproape de strada noua..........
Trimiteți un comentariu