Substantiv comun suptil

Sus cenzura ! Am primit un comentariu, demn de toata publicarea - la subiectul cu ziua libera pentru rugaciune… Vi-l reproduc, fara un singur cuvant, pe care va invit, rasfoind DEX-ul, sa-l completati. Un fel de tema pentru acasa. E pacat de comentariu, foarte pertinent, sa-i dau « delete » ca-ntr-o meschina dorinta de a iesi in evidenta numai cu cele bune. Comentariul merita atentia dvs, este logic, cursiv, scris de un democrat, care a pus mai mult organul decat sufletul in alegerea atenta a ingredientelor descriptive cu ajutorul carora imi deschide ochii asupra unei stari de fapt in care se balacareste o natiune. Din insiruirea aleatorie a cuvintelor intr-o logica absolut demential de naturala lipseste un substantiv comun, ordinar, dar va las sa completati, dupa puterea mintii :

Reproducerea suna cam asa :

« Eu zic sa ne bagam toti **** in partidele politice care ne conduc ca tare bine mai era inainte de 89 cind stateam la lapte la coada ...vacii, ca tu estila fel, ca dinanite de 1989 cind stateai la coada la piine si o luai pe cartela cu care mergi si acu la metrou cind treci prin Bucuresti unde te plimbi ca proasta pe marile bulevarde ale ****. Te-am pupat ca esti proasta si ofticoasa ! »

Acum eu deasupra: Eu zic sa nu ne bagam nimic in partide. Nici macar in politicieni. Eu zic sa-i trimitem pe unii politicieni la coada vacii, ca sa aiba si flamanzii societatii cu gura mare si muschii lucrati in sala (nu de lectura, de forta verbala) de unde sa suga niste lapte. Inainte de ’89, eram doar o copila, care-si petrecea vacantele la bunici, mancand corcoduse pana mi se sterpezeau dintii si jucandu-ma de-a manichiurista, cu petalele de flori pe care, cu mare indemanare de botanista si putin scuipat, mi le lipeam, tacticos, pe unghiutele jumatate curate, jumatate pline de pamant. Inainte de ’89, bunica se trezea dis de dimineata, mergea la coada la lapte si la gaz, iar bunicul lipea pingelele baietilor destepti din oras, in timp ce cu un ochi ma supraveghea sa nu pic din pat. Inainte de ’89, tara avea un singur conducator si, bun rau, n-avea boborul de ales, ci doar de inghitit. Acum avem de ales, dar inghitim mizerii ca ale tale, pe care alti deontologi le numesc « cuvinte democratice ». Legatura intre comunismul pe care-l descrii si prostia mea este atat de fina, incat tind sa cred ca ti-ai dori, macar pentru o secunda, sa poti chema securitatea si sa ma obligi sa fiu desteapta *****, uitand ca, de fapt, n-ai facut nimic mai mult decat sa-mi dovedesti ca traim mai mult (d)in istorie, traim mai mult din povestile despre conunisti si prea putin cu ochii inspre viitor. Trecutul nu-l mai schimba nici macar pestisorul de aur, in timp ce viitorul este, pentru unii, doar un substantiv comun de ordinar. Eu nu te pup, ca nu ma pot apleca si mai mult !

Ramaneti subtili. Brb

Dosarele X si cromozomul XY

V-am spus sau nu, saptamana trecuta, ca mai bine ne aruncam cu totii in Dambovita ?! Zis si facut. Eu n-am avut drum, ca Neamtu, prin Bucuresti, dar social democratii au facut sir indiano-democratic si, cate unu’ - cate doi, au facut baldabac pe unde au apucat : in albita, in jacuzzi-ul vecinului… Cei mai simpatici sunt cei care doar isi inmoaie usurel laba piciorului, de frica sa nu dea de vreun vartej. Astia sunt cei care parca s-ar spala, dar parca inca nu put suficient.

Dupa ce-am facut revista presei astazi, intr-un mod tare temeinic, adica citind din scoarta-n scoarta, din titlu in semnatura si de la stanga la dreapta, am ajuns la aceeasi concluzie : la psd se coace in cuptorul ros incins un dosar x, umplut cu gogosi si gem, de-ti gem papilele in gura si-ti sar orbitele din creier. Alienii nu exista, dar egzista alte spirite, inalte si inaltatoare, unele purtand cate o coasa si o gluga neagra pe ochii pleostiti de atatea lacrimi de durere ca n-au mai ajuns la putere. Spiritele astea rele foc si-au facut de cap si au bagat mare zanzanie in sanul partidului, in afara lui si in presa. Ptiu ptiu, sa nu ma deochi de tot.

Ce am invatat eu. Niciodata sa nu spui niciodata. Ce n-am inteles eu ? Chiar nimic. Daca pana acum, social democratia era, pentru mine, ca o carte deschisa, de-acuma parca e cartea sfanta, din a carei buche nu mi se zamisleste in mintisoara nicio idee care sa urmeze un fir al logicii socialiste.

Rezumatul dosarului :

1. N-am inteles cand a plecat Chelaru de la interimatul PSD Neamt, dar am bagat de seama ca functia o detine in mana acum Victor Surdu. De fapt o tine acum, de ochii lumii, ca oricum n-are cine sa mai stea pe jilt, care mai de care fugind unde vad cu ochii, adica la independentii lui basescu. Trebuie sa-l urmaresc ca un paparazzi adevarat pe Surdu, ca nu cumva sa fiu orbita si sa nu vad cand dispare si el. Victor, pe numele mic si intreg Raul Victor Soreanu, spune clar ca nici el nu vrea sef la Neamt, ca acolo trebuie sa fie un pietros nemtean de-al lor si nu un importat. Corect eticeste si traditionaliceste, daca nu am lua in considerare ca si un romascan de-al nostru, cu tot cu fesul sau, si-ar dori sa conduca, dar cam bag mana de seama ca sprijin primeste, iar, tot din pupa.
2. El pupa poala popii, popa pupa poala mea. Dictie de aur, minte luminata. Revin la senatorul Chelaru, nimeni altul decat cel care, mai acum vreo doua luni, si-a dat demisia de la sefia PSD Roman si a plasat fraiele motorului social democrat musatin in mana tractoristului (nu e deloc in batjocora, mai ales ca, din ce-am vazut, omul e bun in meseria lui, nu cea de tractorist, ci de specialist in agricultura – agricultura e rea, ca nu se mai face in Roman-ia). Azi, aflu ca s-a intors « acasa » singurul sef pe care PSD Roman l-a avut vreodata – Chelaru, ca celalalt sef - numit si ales de social democrati pe mutitelea saptamana trecuta – se pare ca are ceva de recoltat pe alta pasune. De fapt, nu stiu exact ce are de facut, dar de condus partidul nu-i arde si nu-i parjoleste miristea. Printr-un ziar am citit ca din motive numite presiuni personale n-a mai putut, semn ca, probabil, nu-l lasa sotia. Gurile rele spun ca nu-l lasa fiica, prietena cu fiul lui Tarata, care si-a luat si el insula in spinare si fugi, tot acu’ vreo luna, la Munte-anu si la independenti. Cine mai stie, oricum Balcan a intrat in analele Romanului, avand cea mai scurta domnie, de doar sase zile… Oricum e mai lunga decat noaptea de presedintie a lui Geoana.
3. Independenti spuneati ? Avem si din acestia… Romica Rotaru e cel mai cel, nici gura nu-i miroase. Apropiat al lui Munteanu, umbla vorba ca n-a vrut sefia de la Roman, pentru ca o sa primeasca una si mai si. Sefia la noul partid, ala cu progresul. Pentru Leoreanu, plecat din PSD, primit in sanul PeDe fara cratima Le, a functionat foarte bine, chiar cu succesuri. Nu se stie de cate ori merge ulciorul la apa, dar merita udat.
4. Pana acum nu ma surprinde nimic. Poate doar reactia lui Balcan, dar auzisem acu’ ceva vreme ca, inainte sa primeasca tiara de presedinte, ar fi vrut s-o tuleasca din consiliu judetean... In fine, ma conving pe zi ce trece ca nu voi mai scapa de PDL, astia de la PSD se omoara intre ei, in loc sa se lupte cu inamicul. Nu ma mai scriu in partid. Nu ma merita…

Cine e cel care da sexul partidului ? Sunt sigura ca stiti raspunsul...

Update : La telefon cu un prieten, am aflat ca astazi, asa ca de luni, si-a dat demisia din functia de vice la psd si consilierul Farcas – studentul, cum i se spune in blogosfera. Probabil ca e de bine. Mai vedem pana in vinerea mare cine mai ramane … Punem un pariu ca o sa fie post mare si rugaciune la poalele psd-ului ? O sa fie ca-n bancul cu bula, la examen.

Bula iese de la examen. Colegii il iau cu asalt, imediat dupa iesirea din sala : - Ei, Bula, cum a fost ? – Ei, cum sa fie, spune Bula. Ca la Biserica… - Cum Bula ca la Biserica ? – Foarte simplu. Cand intreba profesorul, ma inchinam eu, cand raspundeam eu, se inchina profesorul.

Ramaneti indosariati. Brb

Romascanii pesedisti?!

Asta am vazut, asta am pozat, asta v-am aratat!

Sa traiti bine, romascanii mei... Nu va duceti, decat unde va cheama inima!

PS: Banuiesc ca de vina este google-ul, care si el isi baga pe gat cateva resturi din recycle bin, dar na, acum n-ar trebui sa inghitim tot ce ni se ofera la cautarea de anunturi... Analizati, fara subiectivism, cum, pana la urma, galbenul si albastrul - culori liberale - si rosul social democrat duc la un simplu tricolor, care ne arata, daca mai era nevoie, ca oameni suntem.

Multumiri celor mai vigilenti - colegulului adica.

Doamne ajuta !

Inger ingerasul meu, ajuta-i te rog pe parlamentarii nostri sa doarma linistit in scaune si sa uite de cele rele de pe pamantul nearat si parjolit al patriei. Da-le lor de toate, ca sa nu mai fure de la noi. Arata-le calea cea mai scurta spre preamarire si viata fara de griji si iarta-le lor pacatele care, in mod sigur, nu le-au facut, doar asa, spun si eu - preventiv. Invata-i pe ei ce e binele, ca sa intelegem si noi ca nu o ducem rau, ci ni s-a predicat din biblia gresita.

Stati linistiti, nu-s vreo evlavioasa. Doar preacinstita si preauimita, dupa ce am citit apelul la rugaciune al unui parlamentar, care vrea o zi libera pentru noi, cre(s)tinii, ca sa ne rugam. Uita, probabil, ca rugile noastre, ale boborului, se inalta catre cer de fiecare data cand ii vedem pe la televizor, calare pe microfoane pe la manifestarile comunale sau la chiolhanuri, cand beau vinul mai ceva ca pe mir. Si atunci noi ne rugam pentru mantuire, iar ei pentru un nou mandat.

Foarte tare ! Astept cu mare interes amendamentul pesede la acest proiect de lege, prin care sa ni se ceara sa ne rugam in acea zi pentru ceva anume. Ca rugaciunea sa fie una unitara si sa nu fie incurajate magiile violete, ci doar apelul la divinitate pentru izbavirea dosarelor penale… Si uite asa, plin de propasire si in ruga soptita, neamul nostru va supravietui mai ceva ca pe Arca lui Noe, condusa de marinarul care, sa nu uitam, ne-a vandut flota sau ne-a plouat tara. Nu-mi aduc aminte exact rima, dar aici este cufarul de amintiri.

Ramaneti credinciosi. Brb

Maraton de reclama(tii)

Am spus ca trebuie sa umplu azi blogul de posturi, ca sa ma scot in fata membrilor pesede care ma neiube. In fine, oricum sunt fan al reclamelor de bun gust, care spun lucrurilor pe nume. S-a facut un top, s-a votat, si au iesit cele mai bune. Aici, pe BestAds, puteti vedea exact cine si ce a reclamat cel mai bine in randul publicului amator de tv, de citit, de ascultat la radio...

Eu as mai adauga o reclama (chiar doua - la acelasi produs - get beget clasic de romanesc) si as scoate reclama cu nr. 8 - de fapt mie nu mi-a placut deloc campania vodafone, nici cu tunsoare, nici cu puya, nici cu dani si razvan, niciun pic.

Va propun doua reclame trist de adevarate, care chiar ma conving sa ma apuc de baut. In aceasta ordine:

Ramaneti cumparatori. Brb

Cine ma?

Nu-s combativa cand vine vorba despre alti bloggeri, am eu cu altii probleme. Nu prea ma intereseaza ca zoso sau sozo sau uatever e cel mai tare, dar ca e al dracului, nu-mi pasa de "reiting", de cititorii care ma citesc in draci, de spamuri si click-uri pe bani. Ii citesc pe unii din curiozitate si pe altii din placere. De cele mai multe ori, din curiozitate am ajuns si la placere. Azi, din curiozitate am ajuns la...un top.

Auzisem pe la neamtu', cel care-i stie pe toti, de cineva numit "blogatu". Am intrat azi sa citesc si eu cine, cum, cand..., mai ales ca mi s-a parut inspirat titlul blogului. Rasfoind repede, ca n-am rabdare, am dat peste un top. Si aici, am ales vreo doua bloguri, la nimereala, care, speram eu, sa devina placere. L-am gasit, se pare, pe cel mai tare. Si citesc eu...cateva greseli gramaticale si, desi ma delectam intelectual cu orgasmul lu' nu stiu care domn care se balconea de fata cu vecinii cu o alta doamna, mi s-a taiat pofta. Am gasit un post despre "parinti ei" si cum au facut "cunostiinta" si avea "servici". Aoleu, fugi de-aici.

Atat am avut de spus: bloggeri - top - eroare de i - sex fara orgasm.

Ramaneti in top. Minitop. Brb

Spala rufele in public...

Vecina, muieti-s rufele? Gospodina lu' mama... Ma bucur, totusi, ca au inverzit copacii. Probabil de la calgon. Florile sunt de la lenor... O sa las geamurile larg deschise, pentru ca mirosul pajistei inflorite sa-mi inunde camera si orificiile nazale, mergand tocmai pana-n adancul sufletului. Sper ca, odata cu mirosul, sa nu-mi intre in casa si buha.

Exista o hotarare de CL care interzice, cu desavarsire, afisatul chilotilor in public. Exista chiar cred ca si o lege nescrisa. Astept Politia Comunitara sa vina, intr-un mod politicos, sa-i stranga vecinei rufele, sa le duca la calcat si sa i le impacheteze ireprosabil, eventual chiar sa le aseze pe polita de la dulap.

Foto: Alex

Ramaneti vigilenti. Brb

Kiss me - muah

Muah muah, lipa lipa. S-a inventat rujul care isi schimba culoarea cand ti se face pofta... Cititi aici cui i-a venit ideea, ce face exact rujul, iar apoi va invit sa va intoarceti la mine, sa va spun eu de ce sa nu cumparati asa ceva.

Trei motive:

1. Esti cu prietenul in oras, te uiti la chelner si iti iau foc buzele. Si ochii - acasa.

2. Esti la serviciu, intra seful si iti trage o sanctiune pentru ceva, iar tu vrei sa-l... pupi. Penibil, nu?

3. Esti acasa, la tine: buza ta e rosie, iar buza lui e umflata... de somn.

Sunt o invidioasa, deoarece eu nu prea ma dau cu ruj si imi exprim dorintele mai brutal, mai ales pe blog... Nu dati banii pe prostii, luati bomboane la copii...

PS: Am promis cuiva ca o sa scriu toata ziua azi pe blog (tot ce-mi trece prin cap, evident), numai ca "stirea" cu cel de-al IV-lea razboi mondial dintre mine si partidul meu preaiubit sa ajunga pe pagina doi-trei-n a blogului. Asadar, azi va puteti astepta la orice de la mine! Si in rest va puteti astepta tot de la orice.

Ramaneti naturali. Brb

Claudia Brown

Va spuneam, acum ceva vreme, ca mi-as dori sa scriu o carte. Am si inceput-o, insa mi-am dat seama ca, de fapt, nu-mi curge, inca, prin vene sange cu talent de carturar. A iesit fix nica si cand spun nica, nu ma refer la Nica a lui Stefan a Petrei. N-am nici timpan muzical, desi mi-as dori sa mi se spuna, peste vreme, ureche, grigore. Deocamdata n-am evoluat de la jurnalistul troglodit catre inalta societate de mijloc, a muncitorului cinstit si cu frica de Dumnezeu.

Am realizat, privindu-ma in oglinda, citind cu voce soptita randurile scrise necaligrafic pe niste bucati de hartie, ca nu fac nici educatie, nici nu informez, nici nu emit ipoteze stiintifice, ci insir imagini si simturi care nu au nicio relevanta si nu produc furori/fiori in randul eventualilor cititori.

Luati si cititi si voi un text obscur, plin de clisee, la fel ca si gandurile mele. Mi-l asum, ca pe o incercare nereusita de a iesi in evidenta printr-o creatie nemaipomenita, care, s-a dovedit, a fi doar o eroare de (supra)apreciere.

Singuratate pe piele

Nu-l mai vazusem de ceva vreme. In tot acest timp, reflectasem la clipa in care o sa-i aud, din nou, pasii. Uneori, visul era romantic total, aproape jenant : el, cu un buchet imens de trandafiri albi si un zambet din care sa zboare, ca-ntr-o miscare browniana, cuvintele de alint mult asteptate. Alteori, intra, rupea hainele de pe el si ingenunchea, incolacindu-si bratele in jurul genunchilor mei ososi. De fiecare data stiam ca nu asa se intampla, ca nu e genul, ca sentimentele lui nu se exprima, ci trebuie intotdeauna sa le ghicesc ; dar era visul meu, iar visele nu mi le poate lua nimeni.

A venit. Aud usa si pasii apasati. Inima-mi bate asa de repede incat tot ceea ce-mi pregatisem minutios inainte – discursuri si alintaturi femeiesti – am uitat. Nu mai voiam nici flori, nici plecaciuni. Primul lucru la care m-am uitat au fost ochii. Mari, obositi, curiosi sa gaseasca si el ce iubea.

Intr-o miscare nereusita, de lebada cocotata intr-un picior, ce aducea mai degraba a spargatorul de nuci, m-am azvarlit ca o neghioaba in gatul lui. Asa vazusem in filme ca se face. Pentru mine n-a fost asa de rau, pentru ca gasisem fericirea. In mirosul pielii lui.

PS : Pe langa acest pasaj, desprins parca prin copy paste din cartile Sandrei Brown :D, mai am cateva alte piese nebune, mult mai tari… care-ar face sah mat, adica invidios, pe orice carcotas. Dar nu vi le arat, pentru ca nu le-am scris. Inca. Astea-s doar suspine de femeie, aruncate in cascade de cuvinte fara sens si fara suflet. Imi recunosc infrangerea, sandra, dragostea mea…

Ramaneti critici. Brb

Asta pictez, pentru asta traiesc

Interzis membrilor de partid(e)!

Dupa cum bine (ma) stiti, ma supar repede si-mi trece si mai repede. Is exact ca ziua de salariu… Tare trista am mai fost sambata, cand partidul meu preferat m-a scos de la san si m-a azvarlit ca pe o carpa intr-un colt al camerei obscure din caminul de nefamilisti… Saraca de mine… Am suferit eu cat am suferit, dupa care, marinimoasa si preacinstita precum ma stiti, mi-am facut singura dreptate. Cu vorba democrata, nu cu fapta sociala.

PS : Nu e o stire facuta cu rautate. Deloc. Este o stire facuta din spatele usilor inchise, cand, neavand acces la purul adevar (spus verde-n fata de unii), risti sa dai gres. Gris pentru copiii obraznici, asta ma asteapta. Si Moldova. Baldabac.

Ramaneti comunicativi. Brb