Cere si ti se va da

Politica este o curva, am mai spus asta, ma mai si repet, important este ca nu sunt dispusa sa inchiriez cu ora vreun politician. Fiecare om din aceasta bransa, plina de intelectuali, dar si de viermi care colcaie in cautare de carne cruda, are pretul sau. Intr-un stat democractic, intr-o tara cu o economie praf (si in seif, si-n stomac), pretul sufletului, al demnitatii, sta in echilibrul: eu iti dau un mar, iar tu imi dai, dupa alegeri, o paine.

Anul 2008 a adus in Roman(ia) doua campanii electorale. Doua campanii, in care unii au castigat si altii, evident, au pierdut. Nimic de zic despre pierzatori, pentru ca ei nu mai conteaza o perioada. Au fost dati afara din bordel si nu au decat sa lucreze, pe cont propriu, pe centura. In schimb, pretul celor care castiga o alegere este din ce in ce mai scump, si nu e vorba de tariful de intrare in bordel, ci de cel platit celor care trebuie sa intre si ei in bordel. Indiferent daca sunt paturi pentru toti amatorii, claie peste gramada, trebuie sa incapa.

Si uite-asa, in povestea noastra, scurta si de mare prost gust, isi fac loc toti neavenitii, toti cei care cred ca daca au dat unul sau o mie de paie, daca au carat un scaun sau au investit zeci de miliarde, merita acum rasplata, adica painea. Nu una neagra, ci o felie prajita usor, nu foarte crocanta, dar nici prea pufoasa, un pic simpla, dar si cu un pic de susan, mac sau bucati de rahat. Painea ingrasa, de data aceasta grasimea nu trebuie sa se depuna pe burti, ci in conturi.

In cateva zile, multi dintre cei care au mutat scaune, au tras la jug sau au lins mana (ca sa nu spun fundu’) cui trebe, ajung in functii inalte. Unii le merita (a se citi - unii au pregatirea necesara incat sa merite functiile), iar altii se duc acolo doar ca sa fie si ei cineva. Doar sa para ca cineva le-a rasplatit efortul. Doar sa aiba sub fund un scaun de piele si pe masa o tablie pe care scrie sef. In rest, Dumnezeu cu mila! Si ma mai intreb de ce toata lucrurile in tara asta merg anapoda!

PS: Nu toti cei care vor pleca spre astfel de functii sunt “boi”, insa cei mai multi habar nu au la ce caruta se inhama, noroc ca, de cele mai multe ori, la stat, leafa curge…, partidul sa traiasca!

Ramaneti calmi. Brb.

Mare e gradina ta Zoo!

Unele minti plictisite isi fac blog, alte minti isi cata de treaba scormonind in felia de cozonac cu sau dupa rahat. Primarul Leo se plictiseste (aici o mostra din ce usor gandesti pe banul public). Acum vreun an, fostul primar a cheltuit multi bani pentru a bloca parcarea Primariei. Ba ca sa fie locuri rezervate pentru cei mari de la judet si capitala, ba ca locatarii blocau parcarile, ba ca.... Multe si nevrute. Bariera urma sa functioneze automat, dar pana una alta mergea pe baza de mana lu’ agentul de paza ce apasa butonul de rabatare. In fine, a plecat primarul, a venit leul, care a scos din functiune bariera: Sa fie pentru toti!, strigau glasuri de copii. Dupa cateva luni - in care s-a dorit sa fie bogatie, buna intelegere, fratie si pace - , leo a intors si el placa si a trecut la actiuni militarizate, tot pe bani publici, ca doar nu o aduce nimeni nimic de acasa.

Pana acum ceva vreme, se dorea o mare deschidere, contribuabilul sa nu se simta ingradit, incoltit, suparat. Acum, contribuabilul ar putea chiar sa nu mai vina, iar angajatii cred ca vor purta curand o zgarda de castitate, obligatoriu de culoarea portocalulului, vor emana miros de coaja rasa de portocale amestecata cu o felie de cozonac cu rahat, astfel incat sa fie recunoscuti de la distanta. In plus, prin acest mecanism aspru, niciun spion nu se va inflitra in cladirea Sfatului Popular unde, doamne fereste, sa vada ca acolo muncesc sau “imping aerul” niste oameni. Mare secret!

Cel mai mult imi place legitimatia provizorie de vizitator, ce se da doar in situatii “speciale” (ce dracu o fi insemnand asta???). Probabil ca tata leana nu o sa mai poata sa aduca lapte pe la unele compartimente. Foarte bine domnule! Sa fie disciplina! Dar, de ce disciplina pe bani publici? Ce vina am eu ca salariatii fug de la serviciu pana in piata sau ca primesc vizite de la rude sau prieteni?

Ramaneti cuminti.Brb.

Si-uite asa se-ntoarce euro-roata

Roata morii se-nvarteste tac tac tac… Consilierul local Alin Antochi, fostul candidat al PSD la europarlamentare, dar si la parlamentare, a primit, pana la urma, una din slujbele ravnite. Nu e vorba nici de cea de primar, nici de prefect, nici de secretar de stat, ci pe cea de euro-parlamentar. Desi nu a intrat printre primii la momentul euro-alegerilor, roata s-a intors. Dupa ghinioane fara numar, ALA a fost anuntat ca poate sa-si ridice insigna de europarlamentar, s-o aseze peste carnetul de membru PSD si sa treaca granita spre lumi mai putin portocalii.

Unii spera ca, si citez, alin “sa faca o figura frumoasa” prin strainataturi si, cel mai important, sa nu fie varza. Varza de Bruxelles.

PS: Aaaa, si roata se va intoarce iar peste vreo patru luni cand, din nou, alin va reveni in sanul partidului mama, adica de unde a plecat, de jos. Sau, poate o spita de la roata va sari, astfel incat alin sa primeasca iar sansa sa candideze la euro-parlamentare. Daca, totusi, nu va fi asa, atunci alin va merge acasa si se va mai juca de-a politica abia peste patru ani, iar fotoliul de aur de consilier local merge la altul, la Anghel. Multi au fost, putini raman.

Ramaneti democrati. Brb.

Sevraj… dupa pufuleti

Si a venit o zi dulce de sambata, cand nimic nu prevestea ceea ce avea sa se intample. O simpla zi de ianuarie, in care soarele, ca de obicei, a rasarit, dupa care s-a pregatit sa apuna. In tot acest interval, “tocmai eu” m-am apucat sa ma las de fumat (cred ca aceasta nevoie de lipsa de tutun se ia). Am dat usor gres luni, cand am tras, in vazul tuturor, un pufulete pe nas.

Le cam trag de prin 2000, asa ca opt ani de casnicie fructuoasa nu se pot uita chiar cu una cu doua. Eu, ca toti sotii, am bagat bani in acest viciu, iar viciul, ca toate femeile, mi-a adus satisfactia de moment, ca, imediat dupa ce s-au scurs cele 5 minute, sa ma lase si fara bani si cu un gust amar.

Unii mi-au zis sa “le reduc”, altii sa iau cu pastilele minune, ba sa trag mult aer in piept, ba sa imi lipesc plasturi pe corp, ba sa pun banii de pe tigari intr-un porcusor si cate si mai cate. Cel mai simplu (de zis, nu si de facut) este sa spui NU! Atat timp cat ai mintea ocupata, va spun eu ca nu e asa greu. Cand te apuca nervii (ceea ce la mine e ca respiratia) sau cand te apuca plictiseala este mult mai greu. Dar trece, asa cum spuneam cand eram mici, cu un pic de apa rece. Mai are cineva vreun sfat?

Ramaneti sanatosi. Brb.

Vizitata in absenta!

Google-ul asta e foarte destept! Rasfoind paginile de pe calculator, m-am izbit de traficul meu de pe blog oferit de google analytics. Recunosc ca este unul rusinos, in jur de 30 de vizite, dar astea sunt zilnice!!!! Nu am mai scris pe aici de la inceputul lui decembrie si chiar si atunci am venit cu lectia neinvantata, insa ma bucur ca nu am fost totalmente uitata. Ratacita prin analele netului, a bloggerilor si a lumii spumoase a Romanului, ma simt onorata ca, si in absenta, mai revin unii la vechile obiceiuri...

PS: Sper ca nu am fani care sa intre pe blog sa-mi vada poza! Glumesc, oricum am schimbat-o, de la ultima modificare mi-au mai aparut vreo doua riduri sau… o laba a "ratei". Hai va pup!

Ramaneti calmi. Brb.

Ei depind de tine!

Proiectul meu personal cu “Dai un leu” s-a acoperit de zapada. Recunosc ca amenintarile unora ca nu ma voi tine de idee s-au concretizat, scuzele nu-mi sunt de folos, insa imi spal obrazul cu o alta campanie, de co-autor: “Ei depind de tine!”. Cam asta ar trebui sa fie mesajul:

Oricand poti fi tu in locul Lui!

Cam atat de lunga (50 cm) ar trebui sa fie lista celor care ar trebui sa participe la proiect. Un milion de cap de om de afaceri pe luna, timp de un an (poate fi si mai putin). O suma derizorie, dar care, din pacate, se loveste de handicapul celor care ori sunt prea zgarciti, ori prea prosti incat sa inteleaga ca, inainte de toate, suntem oameni.

Ramaneti oameni. Brb.

Voteaza-l pe ALA!

Voteaza-l pe ALA trebuia sa fie sloganul de campanie al candidatului Alin Lucian Antochi, parerea mea. Dupa ce a avut masina cu AAE, a preferat schimbarea de directie pe alt prenume, care, de ce sa nu recunoastem, nu are insemnatatea lui “emanue(l)l(e)”. Se terminara alegerile care, repet, au fost si mai plictisitoare decat sexul din casnicie (asa am auzit, de pus parol ca e asa nu am cum), iar rezultatul fu oarecum previzibil. In preajma sarbatorilor de iarna, lumea papa portocala, pe care o inghiti ca para malaiata in gura lui natafleata. Cum nimeni nu a facut nimic nou, nu a iesit in evidenta nici macar cu un mic scandal, lumea a adormit la votare, asa cum parlamentarii (cei mai multi) dorm prin scaune.

Alin spune ca, poate, daca ar fi dat pungi, plase si saci cu bunatati de la bunica, pardon – tataie, scorul putea fi altul. Eu cred altceva - ca daca alin isi facea campanie, altfel, lucrurile stateau altcumva, macar de-a curmezisul. Poata a gresit cu ala sau cu lipsa savoarei din fimele cu emanuelle, cine stie!

Daca vorbesc de Alin, tre sa vorbesc si de Ursarescu, marele pierzator al anului, cel care a dat cu mucii-n fasole, pardon – cu banii in cai morti, si a iesit iar al treilea. Ursa e ala-laltul care a avut ingredientele, insa a amestecat ouale fara faina si i s-a taiat maioneza sau macaroana.

E si hai la urma sa vorbim si de Marius. Un copil nevinovat, impins si incurajat de cei din jur (care, fie vorba intre noi, cred ca si-au dorit mai mult sa castige decat propria sa persoana) sa joace la ruleta. A castigat pe 31 rosu, pariindu-si toti banii. Bravo cui mai crede in clasa politica, eu una m-am sters pe bot.

Epilog

Parerea mea: Alin, intr-un moment de nebunie, unii ii spun luciditate, s-a rasculat impotriva omenirii. Si dus a fost. Cu pumnu’ mic, strans la piept, a incercat sa vada daca marea e sarata. Marea fu, in schimb, adanca si rece. Asa se face ca gurile negre in cerul mintii spun ca alin a devenit fiul risipitor, insa tatucul nu se stie daca-l mai vrea sau cand va da petrecerea mare cu berbecuti in virtutea intoarcerii la sexul din casnicia de odata. Tot Alin, tot parerea mea, regreta gestul facut si uite asa inca o data se dovedeste ca viata bate filmu’ la curu’ gol. Ala mare fu prea mic pentru o lume plina de sacali.

Ursarescu e cu disperarea de gat, spun altii. Cu doua pierderi de sarcina in 6 luni, planurile de viitor s-au dus direct la dracu. Tot dracii cica mi-l cauta si pe la colturi intunecate si asteapta plata pentru a intra in iad. Raiul e doar pentru democrati.

Daca pana peste 4 ani, Marius va face ceva pentru Roman (ceva maret, nu un fas cu miros de portocala) castig o masina. Daca nu, chiar nu stiu ce va trebui sa fac eu cadou, dar sper sa ma descurc. A nu se intelege ca simpatizez cu personajul, insa pariul a pornit de la antipatia altcuiva la adresa sa (nu, acum chiar nu e vorba de alin).

Ramaneti normali. Brb.

Pofta de scris

Nu sunt o persoana pofticioasa, insa, dupa luna cadourilor - plina de dulceturi si dulcegarii, m-a apucat pofta de ceva sec. Blog rosu, demisec, fara apa minerala, poate cu un strop de apa plata si o felie de lamaie, pardon lime (fara umbreluta, ca pe strada mea nu a iesit inca soarele). Si uite asa, la solicitarea telespectatorilor, m-am intors cu fata spre pofte, mai degraba spre pofta de a scrie. Nu promit ca ma tine mult, mai ales ca nimeni nu mai crede in promisiuni, iar femeile se schimba mai ceva ca partidele la guvernare.
In fine, ca la final, sa va transmit si io “la multi ani!” si sa fiti fericiti, ca de citit, vorbit si casatorit o sa mai fie timp…

Ramaneti calmi. Brb.

Nu mor caii cand vor cainii

Despre prosti, orgolii prostesti si fraieri am mai vorbit si in trecut si voi vorbi probabil din ce in ce mai des. Ce nu inteleg eu si se pare ca nu inteleg nici altii este de ce incearca narozimea sa se puna de-a cur-mezisul… In fine, ca sa ma fac inteleasa, aflu zilele astea (de fapt stiam, dar am priceput ca-i o gluma) ca un om are ceva cu locul meu de munca. Nu-i singurul si nu-mi pasa de ceea ce fu, ci de ceea ce va “fu”. Problema e alta, omul cu pricina a copiat ceea ce un “blogar” versat a facut cu poza mihaelei radulescu pe care a transformat-o dintr-o campanie pozitiva intr-un banc (sec, nu sex, desi la alta s-a ajuns)… Amuzant, pana cand nu e vorba de imaginea ta. Omul nostru a facut o alta gluma, poate pertinenta, insa care a provocat un scandal intre prosti de nedescris. Distinsul, intr-o forma de ironie usor fina si deloc delicata, a luat in deradere un fapt real - romtv chiar nu are site INCA (click aici). Numai ca… ironia bate filmul si niste prosti si proaste au pus botul. Si niste colegi de serviciu au dat si mai tare cu mucii-n fasole, astfel incat s-a ajuns la amenintari si la blasfemii…. Sa moara dusmanii de invidie si patronii romtv… OK, mi-am insusit, dar ramaneti calmi. Nu de alta, dar nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii. Off, greu la deal cu boii mici.

PS: Si inca ceva, nu sunt claudia de la romtv, sunt claudia, sa nu amestecam merele cu nucile, pentru ca ar iesi un fel de dulceata de trandafiri si nu-mi plac dulcegariile.

Ramaneti amuza(n)ti. Brb.

Punguta de doi bani electorali

Gata si cu alegerile astea. A venit poporul, a numarul boabele, le-a trecut prin sita sparta si a iesit cine a scapat turma. Exact, nici eu nu am inteles nimic, dar mie macar nu-mi pasa. Asa cum am mai spus, o repet, nu s-a nascut inca politicianul care sa-mi dea mie ceva (sau sa-mi faca), asa ca greata-mi persista in gat pentru toti (intr-o mai mica sau mai mare masura). Asa cum stiam, toti sunt de-o teapa, toti spun una la tv si alta la cafea, toti se pupa pe ambii obraji, ca, o ora mai tarziu, sa se muste de obraji, nu aia de pe fata, ci aia de sub burta/spate…
Totusi, imi permit acum sa fac o afirmatie, financiara, care are legatura cu partea profesionala, si sa admit ca, analizand statistic gradul de corectitudine asupra platilor in campania electorala, pe primul loc e pedele, pe al doilea pesede si la mare distanta, ca si cum nu ar exista deloc in top, penele. Da’ na luna lu’ decembrie e luna cadourilor si poate primesc premiu… punguta cu doi bani sau nuielusa de doi lei, de aur. Hai pa, ca ne mai auzim si la urmatoare campanie.

PS: Aaaa, am uitat sa spun ca asa mare plictiseala ca in campania asta, exceptand ultimele zile, cand intre unele partide s-au dus adevarate lupte de strada in miez de noapte (nefacute publice bineinteles), nu am mai vazut. Niciun candidat nu s-a remarcat cu absolut nimic. Atat de plictisita am fost ca am cascat continuu, iar la final nici macar cu gura cascata nu m-a lasat nimeni.

Ramaneti calmi. Brb.