Sa mai zambim

Un iepure alerga vesel prin padure, cand vede un cerb care fuma un trabuc.
- Ce faci, ai innebunit? Intr-o zi frumoasa, in mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii!
- Ai dreptate, spune cerbul, si incepe sa alerge cu iepurele. In timp ce alergau, cei doi vad vulpea, care statea cu nasul in cocaina.
- Hei, spune cerbul, aici in mijlocul naturii ti-ai gasit sa iei cocaina? Hai mai bine sa alergi, sa-ti oxigenezi plamanii.
- Ai dreptate, raspunde vulpea, si incepe sa alerge cu iepurele si cerbul. Putin mai incolo, il intilnesc pe lup, cu seringa in mana.
- Hei, in mijlocul naturii, si tu te droghezi? Vino sa alergi cu noi, sa-ti oxigenezi plaminii.
- Da' mai duce-ti-va naibii, face lupul, de fiecare data cind iepurele ia extasy, noi incepem sa alergam ca idiotii prin padure.

Ramaneti odihniti.Brb.

Epistola catre Regele apelor

Si uite asa, in ziua in care, acum ceva vreme, picau ca retezate din topor cele doua turnuri gemene WTC, mie mi-au fost retezate iar aripile (nu de inger, ca nu exista asa ceva), dar nu si elanul. Cel pe care l-am denumit Brad Pitt in posturile mai vechi, cel pe care-l respectam pentru felul corect in care se comporta, cel pe care-l stiam ca pe un om integru, care spune lucrurilor pe lume si le spune pertinent, acel om mai presus decat altii a dat cu mucii in sprit si a mancat din troaca, e drept cu lingura de aur.

Regele apelor, cel care citeste ziarele atunci cand eu dorm inca, cel care, pentru ca jurnalistii sa-si primeasca salariile, face pe dracu-n patru, s-a discreditat astazi prin simplul fapt ca a dovedit ca nu este altceva decat o persoana mediocra, ce nu poate sa-si depaseasca temererile. Motivul – un articol, poate din cel mai obiectiv scris vreodata in Roman, despre cat castiga regele apelor. Un subiect delicat pentru rege si imparatia sa, dar tratat cu profesionalism, pentru ca, atunci cand vorbesti despre profesionisti, trebuie sa ajungi la nivelul lor. Asta am facut eu, iar raspunsul a fost troaca. “Te rog sa nu mai suni niciodata” a fost invitatia total neeleganta a unui rege catre un jurnalist, unul mediocru deocamdata, ca mine. Ca-n filmele cu criminali in serie, unde pana si Hopkins in Tacerea Mieilor a avut drept la replica, eu nu am avut drept la aparare. Nici nu aveam nevoie, deoarece eu am facut ce trebuie. “Facem ce trebuie” este un slogan la moda, dar corect si deloc mediocru. Eu am facut ce trebuie, in sensul ca am spus un adevar. El a facut ce nu trebuie, adica s-a aparat prin ignorare. Un gest las.

Regele apelor s-a suparat ca vacarul pe vaci, fara a incerca sa insinuez vreo legatura intre personaje si animale sau intre functii si apa pe care o tragi la toaleta. E doar parerea mea, de data aceasta eu fiind cea cu pareri pertinente, pentru ca regii stau pe tron, cu sceptru, asteptand sclavii sa le linga picioarele spalate cu apa scumpa. Asa se intampla ca unii suntem oameni, iar altii ingineri. Mediocri si slabi de ingeri, cu sau fara aripi, de ingeri.

Sa fie asta ultima scrisoare…

Ramaneti spalati. Brb.

Romascan + limuzina + America = visul romano-american?

Ieri seara, pe A3, am urmarit, la sinteza zilei, discutiile despre mandria sau ne(mandria) de a fi roman. Cei mai multi dintre “forumisti” - multi niste imbecili de-a dreptul oricum, niste fustrati (daca nu ma crezi, rasfoieste ZdR - comentarii) - relatau durerea, supararea si mahnirea de a fi roman peste granite. Cum le crapa obrazul de rusine, cum le e jena sa scoata pasaportul, cum cate si mai cate, de nu mai stii daca sa-ti fie sila de cei care fac marlanii peste hotare sau de cei care s-au nascut romani, dar si-ar fi dorit sa aiba inima de american si viata de indian.

Visul american prin ochii unui romascan get beget nu este poarta spre paradis, dar este calea spre o viata unde trecutul nu poate fi sters cu carpa de praf. Fost om de radio (nu spun presa, pentru ca ar dezaproba), Iulian a plecat in strainatate, cam acum cinci ani. A muncit, a facut bani, iar de ceva vreme are propria afacere. Se plimba cu limuzina, pe banii altora si nici macar multi. (mai ieftin decat limuzina aia din roman, pe care o mai conduc si patronii din taximetrie) .E important si cum a reusit, dar, apropo' de acest post, este mai important ca langa acel hummer 2 sta scris numele romanului. Adica Roman Limousine. Vedeti, se poate sa pleci din Roman, sa reusesti peste hotare si sa nu uiti ca, odata, ai mancat o paine Made in Romania, de la panificatie, morarit sau cum se cheama multinationala noastra.

Eu sunt romanca 100%. Numai unui imbecil i-ar putea fi rusine s-o recunoasca si numai niste imbecili (ca milioanele de straini de genul “como si dice la voi”) ar putea sa ne includa pe toti romanii in categoria “prosti si hoti”. Felicitari celor care reusesc peste hotare si mai ales celor care reusesc sau nu, dar nu le este rusine sa spuna ca vin din romanica sau din roman, romanica.

Iulian este exemplul perfect ca si americanii o pot lua peste bot, iar americanilor le-as aduce aminte oricand de cazul Treptow si… daca noi, romanii, suntem hoti, ei sunt toti… pedofili, cu vis nu american, ci pervers. Ups… Am zis-o si pe asta sau doar am visat ca sunt in Hummer sau Lincoln si traiesc visul american.

Ramaneti romani. Brb.

Ultimele ore

Nu am vrut sa scriu despre ce ne asteapta – sfarsitul lumii, insa pot debita la nesfarsit despre ce mi-as dori sa fac in ultimele ore. Nu incurajez paranoia, deoarece sufar eu suficient de viziuni care mai de care mai traznite.

Daca maine cineva mi-ar garanta si demonstra ca planeta nu o sa mai fie, oare ce as face? Grea intrebare, cand ai la dispozitie doar cateva ore si doar puterea mintii de a-ti depasi limitele. E greu sa-mi dau seama daca mi-as dori sa fac bine, sa fac rau… As saruta un strain de pe strada sau as sparge o banca (chit ca nu as avea ce face cu banii)?! As merge la serviciu sau as chiuli pentru a sari cu parapanta… Ai doar cateva ore si atat de multe optiuni. Cel mai simplu ar fi sa pun pe o lista tot ce mi-as dori sa fac (iar lista ar fi lunga cat o zi de post) si as spune lucrurilor pe nume. Mi-as cere scuze fata de cei pe care, veodata, i-am ranit, mi-as varsa nervii si sinceritatea pe cei pe care, din diferite motive, i-am protejat. Nu cred ca m-as duce sa vizitez nimic. Nu as avea timp si nici bani si nici nu mi-ar fi de folos. As face lucruri umane, la indemana, dar care imi plac mie. Da, as aduna langa mine persoanele importante (nu sunt foarte multe) si am petrece ca nebunii. Da, daca tot mor, sa mor fericita.

Daca s-ar demonstra ca maine planeta nu o sa mai fie, oamenii ar face rau. Asta este concluzia mea. Ar incendia masini, ar sparge seifuri, ar da in cap, ar sparge vitrinele si violurile ar fi doar un dumicat… De ce? Pentru ca sta in firea oamenilor sa epateze, sa nu le pese, sa incerce lucruri nemaivazute, doar o zi mai au de trait. Daca maine

ar fi sfarsitul lumii, am muri inainte sa apucam sa vedem asta.

Ramaneti vii. Brb.

Sondaj (in)cultural

La propunerea cristinei, am ales un altfel de sondaj, adica nepolitic. Cum nu vorbim de politic, putem vorbi de orice altceva… si ce ar fi mai potrivit decat un sondaj (in)cultura. De fapt mai mult cultural, pentru a nu ajunge iar la politica si incultura unilor.

Va povesteam acum ceva vreme de nemultumirea mea legata de faptul ca achitam din bugetul local, adica banii mei si ai vostri, doua miliarde pentru Casa de Cultura (montarea unei noi centrale termice, pentru incalzirea scenei pe care ar trebui, dar nu se intampla, sa cante/danseze/recite actorii...). Dupa ce am avut (dez)onoarea sa-l cunosc pe directorul acestei institutii, un om zeflemist, cu o cultura, dar nu si cu un pic de dragoste pentru cultura, mi-am schimbat parerea despre Casa. Aceasta casa din care a mai ramas practic numai arhitectura. Casa care poate fi si de toleranta, dar niciodata de cultura. Casa primitoare, dar care vinde cu totul si cu totul alte iluzii decat cele cultural-visatoare, ci, mai degraba, epilatoare si… vibratoare. Eu ma pronunt in defavoarea acelei hotarari de Consiliul Local prin care oferim acestei case - care, repet si subliniez, nu este a noastra, ci a altora - doua miliarde de lei vechi. Casa merita si mai mult, dar nu in aceste conditii. Sau poate gresesc eu… va invit sa ma contraziceti…

La alegerile locale, biroul de presa al pesede a strans semnaturi pentru ca aceasta casa sa ramana in picioare, fiind un simbol al muncii, onoarei si… blah blah blah. Astea se intamplau in campanie, dar, sa fim seriosi, decat un drapel arborat la wc-ul public din coltul blocului, mai bine o pancarda cu “trageti apa” dupa ce faceti o treaba. Culturala sau in.

Ramaneti culti. Brb.

I am thinking =))

Zambiti va rog!



Ramaneti zambitori. Brb.

Concluzia pe stampila

Mda si lua final si acest sondaj. Scurt si la obiect. Un pesedist se bate iar cu un liberal. Acelasi liberal, dar alt pesedist. Hmmm, oare? Sa fie asa de mare egalitatea de sanse? Sondajul seamana foarte bine cu un meci de fotbal, in care Roman(ia) ia bataie. Interesant este ca acest sondaj nu reflecta parerile de la comentarii, dar cifrele vorbesc despre o altfel de realitate. Cea blogereasca, unde votezi pe apucatelea. Totusi, tind sa cred ca nu ma citesc numai liberali si pesedisti si doar cativa pedelisti si trei penedecisti (OMG, ce prescurtare).

Nu ma simt in stare sa fac o analiza, pentru ca nu ma pricep, dar sondajele nu au nicio legatura cu realitatea, altfel acum l-am fi avut primar pe domn Cazan. Este interesant, totusi, ca unii dintre noi/voi mai asteapta inca un candidat, care, din pacate sau nu, nu o sa mai apara sau oricum nu o sa indeplineasca cerintele, iar atunci ce te faci?! La fel de interesant este ca Marius Neculai nu a luat stampile peste ochi, desi… la fel ca Alin Antochi… nu a calcat stramb, prin presa cel putin. La fel de interesant este ca Dorinel Ursarescu, bun – rau, a luat ceva voturi, dar la locale a prins medalia de bronz.

Fiecare voteaza cum crede mai bine, cu stampila, nu cu click stanga pe cerculet. Sper, totusi, ca la alegeri se vor prezenta mai mult de 48 de persoane, iar acestea vor vota cum stiu mai bine, astfel incat, atunci cand il (femei candidat nu avem) vedem in Parlament, sa stim ca noi l-am ales sau este acolo pentru ca majoritatea romascanilor l-a ales.

Parerea mea: acest sondaj nu are nicio legatura cu realitatea din urna sau de dupa urna. Asta pentru ca joaca de-a blogul nu seamana cu votul, ci mai mult cu “flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti…”

PiSi: NU am nicio idee pentru un nou sondaj, ma ajuta cineva?

Ramaneti politic(osi). Brb.

Nota 10 pentru Leo

Acum ceva vreme, mai pe la inceputuri, va povesteam cum imi rup eu tocurile prin unele unghere ale municipiului de rang unu, numit poetic Roman, desi pare, cateodata, dacic. Nu trecu multa vreme, pana cand am si scris despre asta. Apoi mai trecu ceva pana am parat la primarul Leoreanu supararea mea. Apoi am plecat in concediu. Cand m-am intors, minune. Supararea cu trotuarul de-o palma de la Politie, facut praf si pulbere si nereparat de luni si luni, s-a transformat in asfalt. Ochii nu mi-au crezut, insa gleznele durdulii s-au tarsait cu mare drag pe portiunea care a vazut fierbinteala lu’ smoala si balastru (sau ce naiba trebuia pus p-acolo). Asfalt pe drumul de acasa la serviciu… Ce-mi mai pot dori?!
Bravo stimate domn! Nota 10, in conditiile in care de obicei pun 4 si dau si afara. Mai vreau din astea, iar eu sunt doar una, printre cei peste 60.000, fiecare cu supararea lui. Putin cate putin, poti face ce trebuie!

Ramaneti calmi. Brb.

Colinda de canicula pe NEFM

Duminica am ascultat Radio NE. Ascult, de obicei, FM, Vibe FM, numai ca mai testez si lucrurile clasice, de prin municipiu. In timp ce umblam sumar imbracata prin caminul meu, cu jaluzelele trase, pe la orele 18, in casti ascultam “impodobeste mama bradul”, melodia miobolanta a superbaciunii de fuego. Eeee, mi-am zis, o eroare, calculatorului ii este frig de la AC. Deschid si pe la 20.30 radioul, din nou pe NE FM, si dau peste o melodie ce ma indemna sa fac curat prin casa, ca vin colindatori. Brrrr, deja? Ori radiul e NeFe, ori a fost ceva pe NeVe, ori PLM…

Ramaneti reci. Brb.

Postul de dupa

Nu. Nu am murit. Nu, nu m-au rapit extraterestrii. Am fost in concediu. Am plecat intr-o zi si nu m-am mai intors, motiv pentru care nu am avut timp sa fac anuntul oficial. Promit insa ca atunci cand ma marit, va anunt, oficial si ne, ca sa nu mai existe “suspiciuni”.

Pe scurt, concediul fu: liniste; m-am culcat si trezit in susur de apa si freamat de crengi si padure; am stat in iarba ore intregi, alaturi de furnici si gandacei; mult gratar si usturoi… Prea mult usturoi, ar spune stomacul meu… Cele mai bune lucruri: nu semnal la telefon, nu tv, nu calculator, nu internet (nu ca nu erau, le-am refuzat).

Concediul l-am stricat cu o seara de clubbing – club central, piatra neamt, sambata, cand a venit dj andi. Cum ma duc din an in alti ani, am rupt parchetul, in timp ce toti ceilalti venisera la suc si aruncat cu piciorul pe sub fusta. E clar nu mai inteleg nimic din moda, sunt depasita total de plictiseala. Si la club te duci doar la privit?! Ma gandesc ca al meu concediu linistit e tare gresit… Dar, tare mi-a mai placut.

Acum ca am revenit, reluam treaba. Cu mintea odihnita, mai barfim, ca de privit si stat cu mana-n sani (de preferat ai altora) am tot mancat.

Ramaneti calmi. Eu brb.