Ai gripa, ai valoare... istorica

Gripa sau strategie? Tuse sau paranoia? Acestea sunt intrebarile. Pe vremea lui Gabriel Garcia Marquez, se murea de dragoste si holera. Pe vremea lui basescu, geoana si antonescu se moare de foame si de gripa. De porc. E de porc, dar nu trebuie sa-l mananci sa te imbolnavesti. Nici sa traiesti langa el. Conditia vitala e sa traiesti in Romania, unde oricum se moare de ras, de grija caprei vecinului sau de plictiseala.

Eu una nu cred in gripa. Ma bucur ca avem cu ce umple paginile din ziar, despre ce vorbi la tv, dar atat. Nu cred in gripa, pentru ca numai in Romania nu moare nimeni de gripa, iar peste tot, adica in tarile civilizate, “se decedeaza” in draci. Daca in spitalele noastre, unde nu se gaseste de niciunele, romanii sunt salvati pe capete, atunci nu exista. E o filosofie proprie, care ma fereste pe mine de nopti nedormite, si, pana acum, a functionat bine.

Imi aduc aminte de momentul gripei aviare, cand ardeam mii de puicute, nu in parcari, ci in curtile taranilor. Cand ma stergeam pe presurile imbibate cu solutia miraculoasa. Cand mancam doar paine unsa cu untura, de frica sa nu ma trezesc odata cu gainile sau sa fac pe cocosul in casa altuia. A venit gripa aviara, a trecut. Bietele gaini.

PS: Nu pot sa nu va povestesc cum, toate tarile occidentale, stiu sa vanda orice, dar mai ales istoria. De exemplu, la strasbourg, te sui in trenuletul feeric ce-ti face turul orasului, centrului vechi, si, pe langa ruine, ai posibilitatea sa vizitezi stradute pavate cu imobile noi noute, in timp ce in casca ti se spune cum ca, in urma cu o mie de ani, pe acel loc se afla un spital pentru sifilitici. Jura-te ca nu-i asa! Propun si eu la cultura noastra, sa pictam harta Romaniei cu raturi de porci si, cand eu voi fi bunica, sa le povestim nemtilor despre supravietuitorii gripei porcine. Pentru iubitorii de animale, o sa avem o harta cu gripa aviara si vom ridica statui cu cate un cocos, la care sa se inchine si parlamentarii de peste ani, lasand cate o jerba din spice de grau, pe care sa scrie: “Nu te vom uita niciodata, fratii Escu”.

PS2: A aparut si in Neamt primul caz de gripa porcina la om, confirmat! Fugiti... Scapa cine poate...

Ramaneti sanatosi. Brb

Sauna politica

Va povesteam ieri de salamul lui geoana. N-au apucat toti salam, dar va asigur ca laturi au ramas la toti. Intalnirea mea cu cel denumit, generic, “prostanacul” a avut urcusuri si coborasuri, ca orice relatie, bazata pe prietenie si respect. O sa vedeti cum s-a desfasurat intreg spectacolul care ma face sa cred ca, atunci cand unii vand bilete, prosti sunt suficienti sa le cumpere. Ca la turma, cu sau fara mulsul oii.

Actul 1

Scena 1: Toamna, fosnet de frunze, zgomot de camioane… DJ 15?? Nu stiu, la Motel Condor, ca p-asta il stiti cu totii. Asteptam, in liniste, sosirea oficialilor. Cand, deodata, din frunzis, apare romanul, cel cu berea-n mana si cizme de cauciuc, la care se adauga “tare-n clanta”: “Vreau sa stau de vorba cu Geoana, sa-l intreb de ce l-a dat jos pe Sarbu, de la Agricultura…”. Pe scurt, omul incaltat si dotat cu un minicamion plin cu oi, avea de transmis un mesaj, pe care l-a tot repetat fiecarei vietati intalnite, jurandu-se ca e om citit si nu vrea scandal.

Vine Geoana, coboara, calca totul in picioare, si intra la caldura. Afara ramane eroul nostru, cel incaltat, nu cu fesul, ci cu ciubota romaneasca. Se indreapta spre autocar, din care coboara Sarbu, Ilie, eroul secundar. Omul: “Vreau sa stau de vorba cu Geoana sa-l intreb de ce l-a dat afara de la Agricultura pe Sarbu”. Sarbu ii explica pe romaneste, cum e cu votul, cum e cu alegerile, cum e cu pusul-depusul ministrilor. Omul nostru insista: “D-le, eu il vreau pe Sarbu”. Sarbu ataca: “Eu sunt Sarbu, d’le”. “– D-le, vreau sa vorbesc cu Sarbu, ca el…” – “D-le, eu sunt Sarbu” – “D-le, nu te cred”. – “D-le eu sunt, ce, nu seman cu cel de la televizor??”… Omul nostru se lumineaza… “Da, d-le, tu esti Sarbu”… Nu mai apuca omul sa mai spuna multe, ca… vine Geoana, pleaca microbuzul, pleaca si Sarbu, iar omul nostru, incaltat si cu oile in camion, se uita, in zare, la campurile nemuncite, dar fericit ca a vorbit cu Sarbu.

Actul 2

Coboara Geoana la Piatra Soimului. Lume multa, strigate, culoar de oameni si SPP-isti. Nimic extraordinar. Urca Geoana pe scena, vorbeste, si cand sa coboare, noi, astia din presa, dupa el. Mare greseala. Oameni buluc, cu hartii, acte medicale, scrisori sau cu buzele tuguiate pregatite de pupat s-au napustit. Nu conta pe cine apucau de mana, important e sa-l apuce pe D-zeu de picior. Timp de cativa metri, gogoloaia de oameni, inainta in aer, intr-o disperare incredibila de a atinge un om. Intai picam pe dreapta, dupa care oamenii de jos se ridicau, si… picam in stanga… N-a durat decat cativa metri, dupa care probabil unii s-au saturat si au mai facut loc.

Scena 2. Inaintam, agale, printre maini ale oamenilor si SPP-istilor. Oamenii, cu sau fara ciubote de cauciuc, s-au transformat - din micii “aplaudidasi” si strigatori de urale - in roboti setati sa puna mana pe haina rosie, sa-l ia in brate pe invitat, dar cu asa infierare, incat aveai impresia ca se pregatesc de cina, nu de alegeri. In tot acest ritual, mai gaseai o maicuta, imbrobodita, vai de capul ei, care pe strada abia s-ar misca, dar cuprinsa de valtoarea rosie, prindea forta incredibila sa te izbeasca la pamant, numai sa-l priveasca in ochi pe politicianul nostru. Nu conta cum, printre picioare, pe sub mana sau peste capul celor din jur. Am incercat povestea cu vorba buna “asteptati, ajunge si la dvs. Daca stati la rand o sa dea mana cu toti” … Eu vorbeam, iar ei urlau. Mare nebunie. Am iesit, dupa ceva minute, din hora. Obosisem sa mai incerc sa raman rationala.

PS1: As pune pariu ca daca toata lumea ar sta aliniata, ca la spovedanie, candidatul-candidatii ar da mana cu toata lumea. E interesul lor. Dar nuuuu, e mai placuta baia, daca picioarele altora se transforma in piatra ponce, daca sudoarea lor e gelul tau de dus si daca maneca de la haina vecinului tine loc de prosop.

PS2: Prin viata mea, m-am mai intalnit cu sefi de stat, ba Iliescu, ba Basescu…, dar niciodata nu m-a trecut o asa dorinta sa-i iau in brate, ce sa mai vorbesc de pupat… Nici macar poza nu simt nevoia sa am cu ei acasa.

Concluzie: Pana la urma, ca sa-mi pastrez aroganta, ideea era ca EU sunt mai importanta decat EI. Ei fara mine nu pot exista. EU fara ei, da. Daca nu e unul, e altul. EU raman, insa, aceeasi.

PS3: Vreau si eu un premiu ca m-am tinut de promisiune si v-am scris azi.

Mai scriu si maine. Brb.

Baie de aburi

Va scriu despre cum se calca oamenii ca animalele in picioare pentru a da mana cu politicienii. Va scriu maine, azi nu mai pot. Azi am scris asta, ca maine sa nu ma fac de ras sau, mai rau, sa nu ma fac ca uit.

Brb.

As hali salam, da’ n-am decat carnati de plescoi

Mi-e tot mai sila. M-am saturat de astia de la tv, cu politica lor cu tot. Mi-e sila, tare sila de ei toti, sila fiind un sentiment care se traduce prin aceea ca mi se rupe, daca mi s-ar scula, si de aceea nu spun ca mi se rupe, ci ca doar mi-e sila, logic.

De Ei ca de ei, da’ mi-e mai sila de niste oameni, preacinstitii de ei, care n-au treaba cu politica, dar parca de-acolo is facuti, de parca mama lor si tata lor sunt rude cu basescu, geoana si tot neamu’ lor si cand o fi hora mare in sat o sa fie si ei lasati sa-si plimbe vaca pe pasune. Oameni care au alt serviciu, dar pe care-i vezi si mai inversunati sa faca lumina, sa castige al cel bun alegerile si sa fie dreptate si cinste pe lumea asta colcainda de viermi.

Hai si cu exemplele. Simpaticii astia, cu care nu am nimic in mod deosebit, doar ca ma enerveaza fantastic modul in care respira ei aer curat de munte, direct din telegondola si se cred stapanii abatoarelor si a dobitoacelor. Revin. Simpaticii de ei au facut un filmulet, bun, frumos, aproape elegant (a se citi “nu foarte jegos”), pe care l-au postat pe iutub si, din greseala bineinteles, mi l-au trimis si mie. Foarte frumos, priviti si minunati-va ce descoperire, mai ceva ca roata.

Deci: s-a filmat o punga (ce-i drept, era de la fata locului) intr-un portbagaj si gata: mita electorala - salam si cash, a se citi romaneste, adica branza. Mare ancheta! Eu l-as fi pus chiar pe harabagiu, sa muste din salam, in timp ce ar urla la telespectatori “as hali salam, dar mai buni sunt carnatii de plescoi, pentru ca nu au E-uri”. Era mai convingator.

Mi-e sila de acesti “flagranti”, intr-o tara in care toti beau bere rosie, mananca peste cu oase galbene si primesc pungi pline portocalii (a se vedea alegerile parlamentare), dar nimanui nu-i miroase gura decat cel mult a odorizant de toaleta. Mi-e sila de atata corectitudine intr-o tara in care noi am educat poporul cu televizorul, in care noi am cumparat primii voturile, iar acum vrem dreptate pentru ca vecinul are bani sa fure mai mult, apoi vrem si respect si multe vorbe care, din pacate, is la fel de lipsite de continut ca si plasele electorale.

Pentru politicieni, din tot sufletul meu, fara numar (melodia e veche, dar timpurile sunt aceleasi):

PS: Fie vorba intre noi, aia care au mancat la geoana, beau maine de la liberali si poimaine joaca la spectacolele democrat-liberalilor, deci nici eu n-am inteles nimic din punga, nici lor nu le ajunge gaura de la covrig pana la alegeri si nici voua nu mai am ce sa va mai scriu.

Mai veniti si maine. Brb.

Sigur e de la gripa?!

Acum, nu vreau sa fiu eu cea care arunca prima piatra, dar drajilor, ca sa-l imit pe neamtzu, a dat pandemia printre noi, altfel nu-mi explic cum fiecare site are, azi, bube. Ori am luat gripa porcina, ori umbla o infectie rosie, se pare, printre noi.

Dupa ce au picat site-urile ziarelor localo-judetene, au picat si blogurile. Ma anunta, cu rosu, ca ma virusez... De ce? Inauntru e portocaliu cu galben?

Cred ca platforma romascani.ro a fost intoxicata, iar teo si neamtu... sunt pe stop.

Nu disperati. Brb.

Badea Cenea de la Roman

Cred ca avem si noi prin oraselul nostru de provincie cu iz european un badea. Un mircea badea, alegoric vorbind bineinteles, care s-a suparat pe presa locala si i-a dat “turn off”. Site-ul CNA n-a mers vreo saptamana din cauza Lui, iar ziarele locale nu merg pe net… de ieri si de azi.

Variante de paranoia pot fi cu duiumul, dar eu cred ca, pe criza asta, unora le-a fost prea lene sa mai dea click, dublu click pentru a urca/arunca editia pe firul de net. Pacat de cei care, toata ziua buna ziua, stau si tasteaza comentarii.

Va dati seama mai oamenilor, i-ati lasat pe bietii natangi fara loc de munca?! Nu-i frumos... Hai bagati ziarul in priza, sa aiba si dobitoacele ce rumega.

PS: Da' v-am spus ca site-ul romtv functioneaza, da? Serios, numai pe www.romtvroman.ro.

Hai va pup. Brb cand o sa pot.

Timpul din politica

Eu nu mai am timp sa scriu. Noroc de altii, care au timp. Si scriu si mult mai bine. Ia de aici o mostra despre monstrul politician de ieri, de azi si de dupa alegeri.

PS: Daca as fi avut timp sa scriu, exact asa ar fi iesit!

Nu prea curand, dar Brb.

Cristiana versus Teo

Gata, m-am scos! Teo nu-mi mai face mie zile fripte, nu mai suntem in concurenta nici pe piata barbatilor, nici la alura, am ramas numai doua straine, foste dive. Locul meu a fost luat de Cristiana Bortas, fosta mea sefa. Teo, intr-o incercare de a-si promova emisiunea si pe blogul personal (lucru ok, numai ca e gresit sa incurci jurnalul personal cu slujba – parerea mea, stiuta deja) a publicat un interviu cu George Balan, consilierul de la PSD. Si ZdR a publicat un interviu cu George Balan, consilierul de la PSD. Bag de seama ca George a avut o zi de 7 septembrie plina, cu aparitii in presa locala, la 1Tv - la Teo si pe blog la Teo. De trei ori George. Uraaa. Ma apuc sa citesc, in paralel, cele doua articole, la final pun note si apoi astept paruiala….Probabil ca va veni pe 11 septembrie, ca 9 septembrie 2009, ora 9 si 9 minute, nu s-a intamplat nimic.

Ramaneti atenti. Brb.

Barfe din lumea politica

Am rabdat, dar chiar nu mai pot. Nu am timp inca sa ma balacaresc asa cum trebe, dar doua cuvinte, tot va scriu... asa, sa va mai piara dorul de mine...

Intro

Saptamana trecuta, in timp ce gospodinele puneau zarzavaturi la murat, copii numarau zilele, AMR-ul, pana la inceperea scolii si muncitorii carau materialele in spinare pe putinele santiere inca nelovite de criza, romascanii aveau o noua grija. Un zvon lansat parca din fantana portocalie din fata Primariei, stropea orasul cu mirosul putred al mortii. Primarul Laurentiu Leoreanu a fost implicat intr-un accident de masina, in zona Bucurestiului. Asta a fost prima fraza, inainte sa se declanseze codul rosu, cel care, pe diferite surse, transformau zvonul intr-un thriller inspirat parca din filmele lui Hitchcock. Primarul era intr-o masina implicata intr-un accident in lant; mai apoi au aparut si primele victime; multe; un adevarat carnagiu, in care primarul, eroul principal, capata, cu fiecare nou apel telefonic sau la colt de strada, vanatai si rani pe tot corpul.

Peste toate, noi, cei din presa, n-am aflat ca sotia, ultimii, ci, in miezul actiunii, ne-am ros nervos pixurile, parca in speranta, total aberanta, ca gustul metalic sa ne inspire, iar pasta, de la sine, sa ne arate calea spre adevar.

Primarul

Nevoia de barfa sau macar de exagerare este tipica noua, oamenilor. Plictisiti sau cu un scop ascuns, inventam, adaugam sare si piper, nu dupa gust, ci dupa bunul plac, asteptand ca preparatul sa-l servim la creduli cu lingurita si fara apa rece.

Fiecare personalitate, persoana publica, sau, mai pe scurt vedeta, are partea lor de celebritate pe aceasta scena a bursei zvonurilor.

De primar, am vazut cu totii. A murit, a inviat, s-a inchinat si iote ca tot acolo e.

Carpusor, din avion

Acum ceva ani, un zvon asemanator a fost lansat din orbita in orbita si despre ex primarul Carpusor. Se parea, atunci, ca pe cand era in concediu sau o deplasare oficiala (nu-mi mai aduc aminte), avionul in care se afla s-a prabusit. Si pasarica zbarr de pe gard, in gurile larg cascate. Bine, atunci nu s-a facut mare tam-tam, pe sistemul ca "a vazut cineva drac mort"?

Chelaru, nas-case

Pe modelul fostului sef pesedist - adrian nascase - si senatorul chelaru a fost lovit in moalele capului cu zvonuri. Din punctul meu de vedere, au fost "ieftine" si chiar de bine. Despre el s-ar fi spus, asa cum recunoaste de altfel, ca si-a vandut casa (pe sume exorbitante) - chiar si inainte de a o termina - si s-a mutat la Bucuresti. Barfa e slabuta, eu as fi putut ceva mult mai tare.

Ursarescu, locul I cu coronita

Despre fostul deputat pnl dorinel ursarescu, actual presedinte al pnl neamt, s-au spus cele mai tari barfe. Ba ar fi incercat sa se sinucida, dupa ce a pierdut alegerile locale, si e internat la Socola, ba e legat in camasa de forta, ba a dat faliment si, de rusine, s-a mutat la bucuresti... Astea-s de la locale, ca la parlamentare se zvonea ca l-a lasat nevasta…

Fiecare cu nebunia lui, pana la urma!

Atat am avut de spus. Brb.

Rabdare, n-am murit...

Nu mai fac apel la calm, nici eu nu mai sunt macar calma... Fac apel la un pic de rabdare si un pic de dragoste (tacuta). Ma intorc, de fapt nu am plecat deloc, insa timpul imi este cel mai mare dusman... Noroc de codru si de caine... ei mai sunt prietenii mei.

Curand ma relansez in orbita netului, nu de alta dar sufar (pe ascuns) de dorinta de a vorbi neamtu' in emisiune si despre moi. Unii sunt rasisti, altii narcisisti. Brb.