marți, 31 martie 2009

Alin(tat) de tineret

Mare suspans in PSD Roman. Pe langa orgoliile din partid, unde cativa vor sa vada care e mai cocos decat gaina din curtea vecinului, peste hotare se zbate creasta euro-parlamentarului Alin Antochi, care s-a apucat sa dea cu ciocul cat mai bine pentru a ajunge sus sus sus, in cap de si pe lista. Care lista? Cea cu candidatii cei mai frumosi ai social-democratilor - care sa ne reprezinte peste mari si tari, tocmai in mijlocul UE. Pana una alta, ca mor unii de ciuda sau nu, alin s-a miscat cu talent. A dus lumea in plimbare, s-a lipit, cu farmecul personal, de cine trebuie, s-a invartit prin parlament, alunecand pe scarile rulante, pentru ca, spre final, sa reuseasca ceva ce, la prima impresie, pare imposibil, demn de sf, cartea recordurilor sau omg. Surse destul de “oficioase” spun ca Alin a reusit sa primeasca sprijinul Organizatiei de Tineret (cea nationala, ca la Roman nu sunt suficienti membri incat sa para sprijin ce au ei de oferit): al lui pontos-ul mai exact, sotul dacianei, cea care are scaunul sigur incalzit. Peste toate, leul-parlamentar din Romania, seful de partid, a trecut se pare cateva teste si tine cu dintii de alintatul partidului, alta optiune nici nefiind luata in considerare. 
La graunte inainte! Au mai ramas doua zile, dupa care suspansul se va risipi, cortina se va ridica, iar cel mai probabil primii 11 interpreti vor zbura iar catre galaxia UE. 

PS: Pentru cei care inca mai sufera de paranoia, ce am scris mai sus e doar de citit, nu de interpretat, nu ca ar mai exista dubii. Nu e lupta mea! Asa cum am mai spus, nu s-a nascut inca politicianul care sa-mi dea mie cineva! Nu cred in politica si-n binele pe care mi-l fac altii! De fapt, cred ca bine nici nu se egzista!

In loc de incurajare: numai 11-s norocoase!


Ramaneti calmi. Brb.

Iepurasi, pe locuri… start

Ieri, dupa lupte seculare, am iesit din subsol pentru a da cu nasul in lumea reala, cea a politicii prafuite de colbul de pe ulitele orasului musatin. Sedinta de Consiliu Local a adunat spuma, crema, laptele batut - lumea buna a politicienilor, pentru ca primarul Leo sa stoarca ce era mai bun, adica apa din fiecare ales local. Si s-a ales sudoarea din fiecare candidat care ne vrea binele. Nu am prins prima parte a discutiilor, insa am ajuns la punctul culminant, punctul G al sedintei – bugetul pe 2009. Desi ma asteptam sa vad ori o uniune de idei, ori o lupta intre culori si orgolii, am asistat la discutii de umplutura. Varza a servit-o consilierul Cazan, care nu era decis daca vrea sa treaca la pedele sau vrea sa faza (o)pozitie, prin asezarea capului intr-o parte si picioarele inainte. Nici cu pesedistii nu-mi este mai rusine, care au dat-o din lung in lat cu discutii pe langa gard despre pierderea contractului de paza a orasului in (de)favoarea agentilor comunitari, care latra, dar nu musca. Si ajungem si la liberali, cei care au imitat impresiile de bine, laudele si laurii catre actuala conducere, incercand, in subsidiar, dar mult prea subtil, sa simuleze o usoara nemultumire. Va inchipuiti ca pe la pedele nu s-a auzit nici macar musca, desi ar fi dat bine la electorat un papagal care sa para ca vocifereaza, la fel ca toti ceilalti alesi cu pene colorate si codita obraznica de iepuras. Asa ca, la fel ca si pe vremea mea, am discutat o ora in plen, pentru ca, la final, toti sa votam pacea si crenguta de maslin. Din ce vad eu, pe lupul din padure il doare egzact sub coada, pardon prin coama! Stiu, vant de criza, coafura rezista!

Bravo iepurasi, acum, pe locuri, pe alocuri, fiti pregatiti, ca vine ursul din padure, sa linga mierea din borcane!

Ramaneti mierosi! Brb. 

Barfa de tras pe dreapta

Se aude prin oras ca un avocat tanar, cu o cariera liberala, dar promitatoare, a ramas fara cel mai de pret obiect al unui barbat bine – permisul. Astfel, masina eleganta, de culoare - negru inchis -, va trebui sa ramana inchisa in garaj sau in parcarile dintre blocuri (parcarile promise in campania electorala, evident). Gurile rele spun ca permisul a fost saltat in alt oras portocaliu si ca motivul a fost culoarea rosie de la semafor, pe care avocatul nu a observat-o, calcand cu putere pe pedala de acceleratie, de parca galbenul e la putere! Eu nu jur pe rosu ca a fost asa si nici nu bag mana-n foc, insa merg cu frana de mana trasa.

Facand pe avocatul diavolului, propun o lege prin care cei care se urca bauti la volan si cei care trec pe rosu sa ramana pe vecie pietoni!

Si de la mine, fara numar:






Ramaneti conducatori. Brb.

Update: Unii mai rautaciosi, mi-au explicat ca daca o tin tot asa, poate ma calca cineva intr-o zi, cu... carutul de butelii :)). Pana una alta, mersul pe jos face piciorul frumos!

marți, 24 martie 2009

Mi-e dor di blog, ca di mama

De mai multa vreme tanjesc dupa pasiunea mea scrisul, insa mi s-a facut lehamite de cei care citesc si nu inteleg nimic. Cu toate acestea, daca-i balci, sa fie balci, dar eu sa tai biletele!

Barfa: primarul Leor(d)eanu se pare ca nu vrea nici in ruptu’ capului sa-si schimbe adjunctul. Nimic nou pana acum sub soarele de pe strada marii familii romascane, edilul preferand un om mai impaciuitor, decat un grup social plin de gadilici in palma si in talpa. Ce este mai greu de inteles, asa cum interesant a titrat ZdR, este prezenta primarului Leo - cel cu coama-ntinsa si vopsita in orange - la Bruxelles, in vizita, alaturi de fostii colegi de partid de stanga. In general, primarul se pare ca a ramas de dreapta, dar nimeni nu poate garanta, cu mana pe rosu, in dreapta cui. Unii spun ca invitatia face parte din fratia psd+pdl de la nivel national, iar altii spun ca, uneori, ca sa treci puntea - este bine sa te iei de gat si de brat si cu dracu. Eu spun ca politica este o curva, nu numai in pat, dar si in societate. Presimt, totusi, ca si satisfacuta, si cu sufletu-n rai - nu prea se poate. Astept judecata, cea de pe urma plimbarii, care vine vine vine, calca totul in picioare…

Hai pa. Ca ti pup! Brb.

PS(d):  Banc la subiectul titlului: (pentru cei mai pudici, imi cer scuze de limbaj, dar totul sta in limbaj. De fapt, nu-mi cer scuze, mai bine sa nu citeasca).

Se casatoreste o blonda de pe langa Iasi cu sir John. Ajunsa in Anglia trimite scrisori acasa.

Dragii mei,

Sa va povestesc cate ceva despri mini si despri ce fac eu paici.

Luni: Mergem la teatru, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.

Marti: Mergem la opera, sotul meu are acolo o logie, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.

Miercuri: Mergem la meci, si acolo sotul meu are o logie, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.

Joi: Mergem la cumparaturi, sotul meu imi cumpara di toate, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim diloc.

Vineri: Organizam seri caritabile, vin toti prietenii sotului meu, sotul meu are foarte multi prieteni, doneaza foarte multi bani, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.

Sambata: Ni plimbam, vizitam, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc

Duminica: Facem barbekiu, vin si prietenii sotului meu, ne facem cadouri reciproc, este foarti frumos, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.

Cu drag, 
Iuliana.

PS: Mi-i dor di p*** ca di mama.

Am privirea inteligenta, dar nu stii sa te exprimi

Cand mai dau in balbaiala, mai imi spun prietenii sa reiau, sa incerc cu propriile mele cuvinte… Uneori imi reuseste, alteori raman la cuvinte specifice primatelor: nggg.

Am fost plecata la Bruxelles, asa cum nu prea elegant au povestit mai intai altii - aici. Am vrut si eu sa ma spovedesc, sa povestesc - nu picanterii, ci cateva mici detalii, dar importante pentru farmecul nostru, al romanilor. Desi erau frumoase, amuzante, rautacioase, de prost gust, asa cum sunt eu in general (adica frumoasa si amuzanta), ma abtin, deoarece observ ca indiferent de ceea ce as fi pus pe hartie/ecran, s-ar fi gasit cineva care sa interpreteze si sa strice tot farmecul. Na, ce sa-i faci, unii este praf, iar altii varza. De Bruxelles.

 PS: Eu am privirea inteligenta, ma exprim mai mult in practica, insa am invatat ca improscatul cu noroi degeaba este o caracteristica a celor care au privirea in x. Sunteti zero, x si zero!


Personaj: necunoscut, sa-l notam cu x.

Etnie: bronz-ata.

Limba: romana sricata.

Loc de munca: Catedrala din Koln.

Concluzie: ce mica-i lumea!

Ramaneti zambitori. Brb.