miercuri, 2 septembrie 2009

Rabdare, n-am murit...

Nu mai fac apel la calm, nici eu nu mai sunt macar calma... Fac apel la un pic de rabdare si un pic de dragoste (tacuta). Ma intorc, de fapt nu am plecat deloc, insa timpul imi este cel mai mare dusman... Noroc de codru si de caine... ei mai sunt prietenii mei.
Curand ma relansez in orbita netului, nu de alta dar sufar (pe ascuns) de dorinta de a vorbi neamtu' in emisiune si despre moi. Unii sunt rasisti, altii narcisisti. Brb.



3 comentarii:

Anonim spunea...

Pe cand revii mai cu spor la scris? Si.... sper ca neamtu sa ne omeneasca pe toti in emisiune... Slabe sanse, nu?

Neamtu' spunea...

Cristina, de ce slabe sanse? Blogul tau a fost deja discutat... :) Chiar l-am recomandat cu caldura, pentru ca e un blog care merita citit, mai ales intr-o perioada in care oamenii citesc versuri frumoase prea putin.

@claudia, are dreptate Cristina. Da, soro, cu degetele in taste, ca nu-i foc!

Anonim spunea...

@Neamtu': Am si un blog ceva mai "vechi", botezat cu numele meu. In fond, pe el ma bazez cand e vorba sa ma implic in promotii, campanii diverse. Si multumesc pentru promovare. In perioada actuala se citeste din ce in ce mai putin si e pacat.