Pleaca unii, vin ai nostri

La cel putin doua canale media din Roman se anunta schimbari... Pleaca unii si, cum e si normal, vin altii. Roata, roata si iar roata. De la ZdR deja a plecat un om important spre alte zari, dar sirul schimbarilor continua si p-aici si pe la case mai mari. Nu port eu nimanui sambetele si nici grija, dar e pacat ca ramanem din ce in ce mai putini. O familie mica, unde fiecare fiica se marita, pleaca la casa ei si parintii tre sa faca un alt copil, sa le tina de urat. Numai ca, la cate E-uri mancam zilnic, e tare greu sa mai concepi ceva, iar fertilizarea in vitro nu da intotdeauna “succesuri”. Iar mai apoi, dupa ce-l concepi si-l dai in familie, copilul trebuie crescut, educat si tinut in frau, sa nu scape la maritis mai devreme de cand trebe. E greu sa fii parinte, dar mai greu e sa fii patron de ziar, radio sau tv si sa nu mai ai pe cine angaja. Noroc ca familiile mici nu mananca mult. Mama surogat sa tot fii!

Voi reveni cu cine vine si cine pleaca, dupa ce barfa despre nunta fetelor din presa va aparea pe la stiri, ca sa nu arunc eu prima piatra. Nu-i frumos, nici sanatos pentru viata de cuplu din presa romascana. La cat de mic e orasul, pun pariu ca maine suntem invitati cu totii sa cinstim sampania si atunci barfa va fi la liber(alo)-democrato-social.

Ramaneti calmi. Brb.

Bufet imbufnat la liber-ales

Liberalii au organizat azi o masa (a se citi premiere), pentru pensionari, pe lac, pe spinarea lebadoiului. Fiind campanie si deschidere totala catre soarele galben, oamenii au si dat navala, ca doar e moca, iar daca mananca si din palma liberalilor si a pesedistilor si a pedelistilor nu-i bai, doar painea noastra e una, cea de toate zilele. Muzica, atmosfera, papa bun, oameni buni… aproape nimic de comentat. Numai ca, nici nu incepu bine paranghelia, ca vreo doi oameni decolorati sau colorati in curcubeu, infiltrati pe ascuns printre penelisti, au si urlat ca organizarea e prea libertina. Ca ce daca li se da masa si cantec, daca nu li se aduce si mancarea la masa! Liberalii au ales ideea unui bufet suedez, lucru ce nu fu pe placul “varstei a treia” care a fost nevoita sa aleaga intre a se sprijini in baston sau a-si pune-n farfurie papa bun. Unii nu au putut face alegerea si s-au dus suparati acasa, blagoslovind liberi ca liberalii nu au stiut sa angajeze ospatari la masa. Tineretul asta! N-ai cu cine! Daca le dai nu-i bine, daca le dai parca iar nu-i suficient.

Eu am baut suc galben, sa fac impresie buna, pentru ca painea era asezata pe servetel portocaliu. Probabil era aranjamentul vechi, ramas de la locale, din alianta, cand cu o mana mancai painea coapta din lanul galben, iar cu cealalta mana te stergeai la gura cu servetelul portocaliu. De sange, ca bale nu ne mai curg de mult, iar mucii se sterg cu maneca.

Ramaneti politic(osi). Brb.

RomTv, liberalii si portocalele

Aseara am fost in vizita la emisiunea de la RomTv cu liberalii si pedelistii. Noul bred pit de la water-holly-wood, care seamana mai degraba cu actorii din filmele indiene, vorbeste chiar mai mult decat mine. Si, in ciuda echidistantei mele, cred ca bate campii fantastic. Parerea mea, de cetatean. Sa-mi vari pe gat sase metri cubi de apa, cand imi mai vara si asociatia pierderile, la un pret care cuprinde oricum si pierderile de pe reteaua orasului, e o ineptie si o ilegalitate. Plus, numai faptul ca ma obligi sa beau apa in loc e bere sau vin, dar nici nu ma lasi sa beau prea multa, pune capac la oala cu bors. Atat timp cat societatea are contract cu asociatia, iar eu am apometru, beau doar daca vreau. Iar tata mi-a spus ca apa rugineste instalatia, iar unii spun ca de anul asta am nevoie de sange-n instalatie. Nu sange diluat cu apa. In fine, succesuri tuturor!

Ramaneti bauti. Brb.

Barfa portocaloasa

Purtatorul de cuvant al Primariei Roman si-a schimbat look-ul, dar naravul ba. Eu nu am vazut, dar spune lumea ca i-a sarit ciocul de pe fata si “belciugul” din ureche. Motivul nu are nicio legatura cu nevoia de schimbarea de look, ci, mai degraba, vine la pachet cu numirea pe functia de relationist cu presa. Gurile rele spun ca o echipa de jurnalisti rataciti prin Primarie s-a aratat revoltata de atitudinea purtatorului all-do de cuvant care nu i-ar fi pupat pe ambii orbaji si, imediat, echipa a pus mana pe telefon si l-a sunat pe nea jiji, intrebandu-l ce-i cu parul de pe fata si cercelul din urechea purtatorului de cuvant al unei institutii serioase. Ei si, uite asa, dupa vreo trei – zece zile de la intanplare, all-do fu impins la barbier si tras de ureche sa-i sara cercelul. Asa zic unii, adevarul nu-l stie oricum nimeni.

Ramaneti barfitori. Brb.

Mercenarul, deontologul si profesionistul

Deontoloaga cum ma stiti, m-am intors la vechea pasiune – politica si am ingropat securea razboiului cu mai vechii mei prieteni, liberalii (!???). De asta seara, dau si din gura, ca de mana mea pe tastatura s-a saturat Romanul. Ma intorc cu fata spre Est, spre o veche pasiune cu de-a sila - televiziunea, acolo unde imaginea nu face cat o mie de cuvinte, ci cat o mie de neplaceri. Intodeauna am preferat scrisul, in spatele unui nume deloc sonor, in spatele unor cuvinte smulse cateodata cu forcepsul sau a unor fraze ce curg ca laptele si sunt dulci ca mierea.

Diferenta intre tv si ziar sta in imagine, din pacate. La ziar, important e ce spui in scris. La tv, important e cine esti, cum esti, ce spui si de ce spui. Imaginea de pe sticla e ca imaginea de pe cutia de lapte, cu Fulga. Ba iti vine sa razi, ba iti vine sa-ti bagi paiul in ea.

Asta seara, la teleziunea (r)romascana, ma duc si eu sa dezbat rentabilizarea societatii AcvaServ si sa aflu daca pot bea apa si din mana PD-L-istilor. Apa de la PSD nu ingrasa sau poate nu beam eu suficient… Merce(na)rie, papetarie si birotica. Sau, mai simplu, emisiune la RomTv. Fara secure, fara sange si, sper eu, fara carne de porc sau vita! Doar lapte… si miere.

Ramaneti calmi. Brb.

Intre ciocan si PSD

Barlad. Dulce targ social democrat. Cu primar din partidul rosu, Barladul nu se dezminte de Roman, avand aceleasi festivaluri populiste si populare, pe placul romanului si Romanului. Cum anul acesta am pierdut festivalul berii, sambra oilor si alte lucruri pentru halit si beut pe bani publici :D, am recuperat in weekend, la festivalul toamnei sau tomnii sau recoltei. Nu are importanta motivul, important e ca vinul curgea, micii se parpeleau pe gratar, iar mirosul de pastrama iti lua nasu’ din loc. Un pic de tulburel si un pic de must, sa puna capac.

Provocarea nu a fost sa mananc mici in saramura si pastramioara la protap, ci sa ma dau in iuj, parca asa se spune. Pe vremea mea, la mare cautare era balerina. Acum, ciocanul e un “must” (a se citi pe engleza). Zis si facut. In primul rand, am vazut barladul de sus, cu capu-n jos, si am realizat ca totul tine nu de infranarea fricii prin curaj, ci de inconstienta. Dupa povesti fantastice despre cum iti rupi oasele, faci pipi de la brau spre gat si vomiti pe tine si pe altii, m-am urcat si am supravietuit. Inconstienta sau nu, dupa ce am coborat, am realizat ca distractia merita. In ciocan, cu capu’n jos, lumea e aceeasi. Cu melteni, agarici si miros de lipsa de apa. Cel mai greu nu e in ciocan, ci intre ciocan si nicovala.

PS: Pe toata strada principala, de o parte si de alta, existau, confectionate din fier, aranjamente pentru flori. Multe flori, din cinci in cinci metri. Culmea, nesmulse, neindoite, nerupte. Aaa, si nu spun asta pentru ca am stat prea mult cu capu’n jos. Cand am vazut florile, eram cu picioarele pe pamant.

Ramaneti calmi. Brb.

Comunicarea, bat-o vina!

Ramaneti zambitori. Brb.

Gradinar de colt de bloc

Culmea nesimtirii e pe varful Omu’, pardon Romascanu’. De trei zile-ncoace, gura nu-mi mai tace cand vad cate un consatean care uda temelia blocurilor. Azi fu apogeul, dupa ce, si azi, si ieri si cu o zi inainte, m-am tot intalnit cu niste pisarcosi, care confunda dosul blocului cu toaleta publica. In lipsa de toalete la fiecare colt de bloc, in lipsa de vezica forte, dar mai ales in lipsa de bun simt, unii se pisa pe tot ce apuca, de fata cu oricine si in spate de orice inhibitie. Nu crezi, e foto alaturat (nu se vede bine, din cauza ca se ascundea bine dupa copac), filmat in spatele locului de munca, zona intens preferata de boschetari pentru un somn lin in iarba si un pipilica ud pe bloc.

Daca tot avem gropi pe strazile din Roman, propun sa se infiga doi pari in jur si sa trecem la acoperit, la copertat cu ce avem surplus, macar sa fim in folosul comunitatii. La cate masini circula prin oras, poate inventam si motorul care merge cu urina, ca vanzatori avem la tot coltul. De bloc.

Ramaneti simtiti. Brb.

A inceput panOrama

A inceput panarama cu pan(zero)rama prin oras si prin ziare. Nici nu s-a terminat luna lui septembrie, adica rapciunea, si hop si politicienii au iesit la cules de struguri, pardon, de voturi. Fiecare cu ce poate. Marius vrea “familie, credinta si educatie”, adica ierarhia valorilor care ar fi, nu care este, pardon sunt. Am citit, iar faptul ca articolul e semnat de ZdR spune multe, insa titlul cu ar fi daca nu s-ar povesti e cu posibila eroare. Dorin(el) vrea totul pe fata, nu in culise. A renuntat la varianta semnaturii sub anonimat si a adoptat varianta eleganta din campania social democrata, cu semnatura ambigua – Birou de presa.

Alin (Lucian Emanuel) vrea tineri pentru Roman. Vrea un site, cu juma de slogan de la locale, dedicat problemelor municipiului, cu premii, forumuri, discutii si tineri sau ne-tineri. Panourile cu numele si fata, fara indicatorul votati, ci cel de “intrati”, au impanzit orasul. Eu am intrat, dar e … devreme de emis pareri. Pareri am pentru afis, unde nu apare numele Emanuel, dar apar celelalte doua - Alin Lucian. O fi o strategie de marketing - ca la Dorinel care se vrea Dorin sau nu incapea tot numele pe panou sau se incurca omul cu Emanuelle.

Ramaneti politicosi. Brb.

La multe cuvinte pe an!

La multi ani! La multi ani colegilor, in special pentru Ana M si pentru All-do P. Primei - la multi ani cu sanatate, celui de-al doilea, dar nu cel din urma, “la multi ani” si la cat mai multe cuvinte bune pentru presa. Bune pentru presa, rele pentru ceilalti, ca sa fie de doua ori bine pentru presa. Iar presa, odata si odata, il va rasplati. Cu un simplu “la multi ani!”.

Ramaneti calmi. Brb.