Nu-i de ras...

Doar atat am avut de spus, pardon cantat:

Si inca ceva: interzis membrilor de partid si minorilor...

PS: Nu-i de ras! Nu-i nici macar de rasul meu...

Ramaneti calmi. Brb.

Am cravata lor, sunt… liberal

Am mers azi la Piatra – conferinta PSD + PDL. Conferinta a fost prezidata de doi presedinti – unul plin, Ursarescu – PNL si unul interimar, Chelaru – PSD, ambii din Roman. Fiind evident faptul ca – impreuna cu ZdR si CNS – eram mai multi romascani veniti la Piatra, am cerut ca urmatoarea conferinta bi-colora sa se tina la Roman. Nu s-a aprobat. Probabil pentru ca promisiunile electorale se fac numai la inceput de campanie.

Asta nu e important. Frumos, in schimb, era Dorin(el) Ursarescu. Cu un discurs calm, cu miscare teatrala usor inclinata, spre dreapta, la drama, cu tonalitate adaptata mesajului usor cioplit din limba de lemn.

In spatele cuvintelor si a pozitiei mainilor – dreapta peste stanga (ce denota o usoara stare de nervozitate, nefiind clar cine sta deasupra) - si trupul lasat usor in fata – traducand clar pozitia de compromis obligatorie, daca nu chiar jenanta in situatia data – liberalul purta o cravata rosie. Atat am avut de spus. Pana la cravata, totul e can can. Va multumesc si va iubesc!

Ramaneti calmi. Brb.

Liber la sondaj

Partidul Claudia Matei (PCM) va realiza, in perioada 25 nov – 3 dec a.c., un sondaj de piata blogosferic. Intrebarea este cu raspuns inchis – de genul da, nu, poate, nu stiu, nu conteaza – si se aplica tuturor celor care, din curiozitate sau pentru ca-i sarcina de partid, intra pe acest blog. Intrebarea este: “Liberalii (romascani) vor vota, in turul II, cu PSD?”.

Eu spun nu. Majoritatea nu va vota sau, in orice caz, nu va vota Geoana.

Ramaneti raspunzatori. Brb

Candidatilor… dans

Sa ne imaginam. Suntem la o dezbatere cu cei mai tari candidati la functia de presedinte. Spuma candidatilor, adunata cu mot intr-un singur loc- Parlamentul, in timp ce sute de camere le filmeaza fiecare por, din toate ungiurile inventate de la Matrix incoace. Suspans maxim. Cuvinte taioase, respiratii greoaie, calm crispat si…parul/suvita rezista. Ai putea sa crezi ca ochii tuturor romanilor stau atintiti pe dezbatere, ca fiecare fraza ajunge in timpan, iar de acolo este macerata de neuroni pentru ca, in final, informatia sa fie pastrata sau aruncata, in functie de importanta ei.

Sa ne oprim acum din a ne mai imagina. Realitatea. Trei candidati vaduviti de fanii lui “Dansez pentru tine” . Asta s-a intamplat la dezbaterea – marea confruntare – de saptamana trecuta. In timp ce programele, proiectele, acuzatiile si glumele zburau de la un candidat la altul, jean de la craiova (sper sa nu gresesc) facea reting si tinea ritmul euroilor, batand tacticos fundul unei alte dudui (nu stiu daca si ea era din craiova). Asta da dezbatere! Asta da dans! Asta da candidati! Asta da tara!

Candidati, dansati pentru mine… pentru votul meu!

Candidatilor, dans!

PS: In turul al doilea mai sunt doar doi candidati: unii ii numesc jucatorul si marioneta. In marea finala de la emisiunea Dansez pentru votul tau, probabil ca jucatorul o s-o joace pe udrea la o batuta, iar marioneta o sa o faca pe ventrilocul dansator pe sarma, dar mai degraba la bara – in fata penelistilor si pentru votul lor.

Ramaneti dansatori. Brb.

Ghiocul aurit, ghici ciuperca ce-i

Am gasit barometrul perfect, exit-poll-ul fermecat, ghicitoarea fara ghioc, care nimereste, de fiecare data, cine NU iese la alegeri. Din motive evidente, ce tin de protectia mea si a persoanei in cauza, nu va pot spune numele acestui instrument extraordinar care, atunci cand pune mana/stampila pe ceva, se duc toate dracului...

Barfa politic(oasa)

Va dau, totusi, un indiciu, iar cand spun asta, pornesc citatul: “D-le, eu am mana cu ghinion. La locale, l-am votat pe Carpusor si n-a iesit. La parlamentare, l-am votat pe Ursarescu si n-a iesit. La prezidentiale, l-am votat pe Antonescu si n-a iesit”… Ca sa fim corecti, citatul este dinainte de alegeri (cu varianta de final: "acum, il voi vota pe antonescu"), dar n-am vrut sa-l promovez, pentru a nu fi acuzata de liberali de anti-campanie (preacinstita de mine). Ca sa fiu si mai corecta, ghiocul meu aurit era tocmai in mijlocul liberalilor romascani cand scotea pe gura aceste vorbe fermecate.

Mi-e si frica sa intreb persoana respectiva cu cine o sa voteze in turul al doilea.

PS: Nu e greu sa te prinzi cine (oare cine, te iubeste mai mult ca mine) - ghici ciuperca ce-i, dar pentru cei care s-au prins… atentie, fara sa intrebati, e posibil sa aflati cu cine o sa voteze, deci pe mana cui si cine pierde.

Ramaneti barfitori. Brb.

A dat gripa-n demnitari...

A dat gripa-n Demnitari! Nu, nu e o comuna – ca Voluntari – ce vrea sa se lipeasca la orasul capitala. E mai rau. Demnitari = comuniune de lipitori, gata sa suga toti banii si credinta din populatie.

Mi-a placut o stire de pe antena3: “Vaccinarea anti-AH1N1 începe pe 26 noiembrie: Demnitarii nu vor fi vaccinaţi în prima serie”. Ei au voie sa moara. De dorul nostru. Fierbinte.

Banc la tema (facem abstractie de folosirea termenului “ungur”, mi-e lene sa-l schimb eu, dar considerati-l ca si schimbat)

Un roman si un ungur in tren:

ungurul:Nu te supara ce scrie pe placuta asta?
romanul:Pai scrie in romaneste "Nu va aplecati pe geam, pericol de moarte!
ungurul:Da' mai jos ce scrie?
romanul:Pai scrie acelasi lucru, dar in engleza

.
ungurul:Da' mai jos?
romanul:Acelasi lucru, dar in franceza.
Tot asa pana s-a terminat lista.
La sfirsit, ungurul intreaba: Da' in ungureste de ce nu scrie?
Romanul raspunde: Pai voi aveti voie!

Ramaneti zambitori. Brb

Votul invelit in ciocolata

Mai toti oamenii pe care-i intalnesc ofera diferite pronosticuri. Eu sunt convinsa de un singur lucru: in Roman, in Neamt, Basescu se va detasa convingator de mult de ceilalti contracandidati. Chiar daca oamenii nu-l vor pe Basescu, el va castiga aici. Mai multe voturi, nu neaparat si un nou mandat. Va castiga pentru ca, in ciuda valului rosu sau galben ce se poate asterne peste pleoapele unora, nu se poate sa nu se vada ceea ce s-a facut.

Intotdeauna Romanul a avut o realitate a sa, invelita de maromota in staniol. Niciodata electoratul romascan nu a oferit cuiva o garantie, asa ca toata aceasta alergatura dupa voturi nu este nimic mai mult decat nevoia oamenilor din partide de a-si asigura - lor si familiilor lor - un viitor. Macar la fel de prost ca prezentul. Din pacate, putini sunt cei care mai cred in ceva, in conducatorii lor. Cei mai multi sunt manati de frica. Nici ei nu si-ar vota liderii, dar nu au de ales. Daca ei nu voteaza, ajung ceilalti la putere si “pleaca ai nostri, vin ai vostri”…

Ieri am aflat ca un politician i-ar fi “aruncat”, la ureche, unui coleg de serviciu ca daca nu va vota cum trebuie, s-ar putea sa manance de pe jos in primavara. Nu dau nume, spun doar politician – un termen general -, pentru a reitera, daca mai era nevoie, faptul ca, de cele mai multe ori, in spatele unui zambet caraghios, se ascunde o marmota. Intotdeauna pregatita sa-ti insface votul din mana, sa-l dea prin ciocolata, sa-l inveleasca in staniol si sa-l ofere cadou trantorului din stup. Mai departe, in stup, ca si in partide, lingaii au scopul lor: limba aspra curata ciocolata, sub dulceata careia intotdeauna se regaseste cel mai dulce ravas: votul.

“Consumul in exces de ciocolata poate dauna grav alegerilor”

Ramaneti dulci. Brb.

Jurnalistul Claudia Matei din PCM

Acreditarea unor jurnalisti pentru a intra in sectiile de votare este mai anevoioasa decat drumul in sine de a invata meserie. Exista proceduri peste proceduri care nu-si au sensul – si aici ma refer in special la mass media de provincie. Jurnalistii din Roman merg, in ziua alegerilor, la doar cateva sectii de votare – sectiile VIP-urilor, una de la tara si, eventual, la cea care, in conformitate cu statutul pe care-l detin – de cetatean cu drepturi depline in tara sa, voteaza. Cu alte cuvinte, intrarea intr-o sectie de votare este la fel de neinteresanta precum stirea care vorbeste despre faptul ca inca o gaina a facut oua.

Cu toate acestea, la alegerile din acest an, aici unde miza inseamna jocurile politice (banii) pe urmatorii cinci ani, lucrurile par mai restrictive asupra drepturilor mele ca niciodata. Intai trebuie sa demonstrezi ca televiziunea/ziarul chiar face presa. Demonstratia se face la Bucuresti. Mai departe, demonstratia continua la judet. Trimiti prin fax ce ti-a dat Bucurestiul, o cerere noua si – aici vine partea interesanta - , pentru fiecare delegat in parte – adica fiecare jurnalist, o declaratie pe proprie raspundere conform careia nu are vreo aparteneta politica. Le pui pe toate in plic sau pe fax si primesti acreditarea, in baza careia ai dreptul de a intra in sectiile de votare. Nici aceasta ultima acreditare nu o poti lua oricum. Daca e pe fax, se poate sa fie respinsa de presedinti, deci e nevoie de forma originala. Astea-s detalii, care subliniaza inca o data doar birocratia excesiva. Ma intorc la declaratie.

Ce se intampla, totusi, cu jurnalistii care au prins curaj si, pe fata, si-au declarat prin semnatura pe carnetul de membru de partid apartanenta sau simpatia fata de doctrina unei formatiuni? La mijloc exista un nonsens. Nu iau apararea nimanui, insa consider ca in fata meseriei mele de jurnalist s-a ridicat un zid al Berlinului greu de distrus pana si de trenurile care deraiaza, statistic vorbind, lunar.

Morala:

1. Am declarat. Nu am carnet de membru de partid. Seful meu, ipotetic vorbind, eu avand mai multi sefi pana si decat Geoana, simpatizeaza puternic cu Partidul Claudia Matei (sa-i spunem PCM). Eu preacinstita. El apropiat PCM. Tu daca pleci, eu cui raman?

2. Varianta a doua. La fel de ipotetica. Am carnet de membru in PCM. Asta ma face mai oarba decat colegul meu care nu simpatizeaza cu Claudia Matei?! Nu e deontologic, mi se sopteste in casca. Noroc ca-s tare de urechi!

Am lungit oricum vorba asta seara. Propun, la viitoarele alegeri, sa mi se ceara, ca jurnalist, sa aduc dovada ca nici sefii mei sau parintii care m-au crescut (si care ma pot influenta evident intr-o mare masura) nu au carnet de membru. Atunci sigur ca declaratia presedintelui de sectie: “Pana la aceasta ora in sectie s-au prezentat x alegatori si nu am intampinat incidente” va fi transpusa in imagini si cuvinte mai clar ca niciodata! Predau legatura, acum, CTP-ului in fusta.

PS: Exista in Roman, macar doi jurnalisti care si-au recunoscut aparteneta politica. Unul pe fata, altul pe baza punctului 1 de mai sus. Sunt sigura ca, la angajare, nu li s-a cerut nici stagiul militar, nici carnetul de note, li s-a cerut sa aiba un comportament moral.

Ramaneti presari. Brb.

Sacosa cu voturi goala

Si in campania asta, ca si in celelalte am vazut si auzit cu zecile. Nu ma mai mira ca unii dau zahar si altii galeti, cum nu ma mira ca unii fac cheta publica sa cumpere voturile. Le cred pe toate si, totodata, nu ma intereseaza niciuna. E mai greu sa ma gandesc care fura mai mult, cand e mai usor sa votez in functie de interesul personal, credinta sau, asa cum am mai facut-o - la nimereala sau dupa bunul plac al instinctului meu de fata mare.

Ma amuza cum roata politicii se invarte tac tac tac, cum instrumentele pe care, odata, le foloseau unii sunt acum in mana “dusmanului”, cum vechea zicala “sa moara si capra vecinului” e mai proaspata si mai vie decat apa ce curge la robinet… Momentele succesului devenit insucces, a faimei devenita povara sau a grandorii transformata in dictatura sunt, atunci cand stai in pat si tastezi in gol cuvinte pe ecran, doar amuzante.

Trist este cand cobori din pat, cand vrei sa mananci si nu ai ce, cand vrei sa-ti fie cald si nu ai unde sa te ascunzi si cand vrei sa traiesti linistit, dar afara trepadusii partidelor bat din palme invocand citatele din programele politice mai ceva ca duhurile sfinte.

Ramaneti cu burta plina. Brb.

Sacosa cu voturi goala

Si in campania asta, ca si in celelalte am vazut si auzit cu zecile. Nu ma mai mira ca unii dau zahar si altii galeti, cum nu ma mira ca unii fac cheta publica sa cumpere voturile. Le cred pe toate si, totodata, nu ma intereseaza niciuna. E mai greu sa ma gandesc care fura mai mult, cand e mai usor sa votez in functie de interesul personal, credinta sau, asa cum am mai facut-o - la nimereala sau dupa bunul plac al instinctului meu de fata mare.

Ma amuza cum roata politicii se invarte tac tac tac, cum instrumentele pe care, odata, le foloseau unii sunt acum in mana “dusmanului”, cum vechea zicala “sa moara si capra vecinului” e mai proaspata si mai vie decat apa ce curge la robinet… Momentele succesului devenit insucces, a faimei devenita povara sau a grandorii transformata in dictatura sunt, atunci cand stai in pat si tastezi in gol cuvinte pe ecran, doar amuzante.

Trist este cand cobori din pat, cand vrei sa mananci si nu ai ce, cand vrei sa-ti fie cald si nu ai unde sa te ascunzi si cand vrei sa traiesti linistit, dar afara trepadusii partidelor bat din palme invocand citatele din programele politice mai ceva ca duhurile sfinte.

Ramaneti cu burta plina. Brb.

Crizati mai suntem…

Ma scol cu criza. Ma culc cu criza. Cat e ziua de lunga si noaptea de dulce este criza. Ba in politica, ba in stomac, ba la firma, ba in portofel. Uneori fac si crize de nervi de la atatea lipsuri si spaime.

La Roman, nu e criza! Bine, v-am mai spus eu ca daca in toata tara se intampla ceva, numai la noi e pe dos. Diseara, cand se aprind luminile si se culca gainile, vor porni si noile reflectoare de pe centru (!!!). Nu stiu nimic mai mult, decat ca sunt pe centru, in fata Casei de Cultura si sunt un “must have” toamna iarna 2009. O fi vreo luminita de la capatul lui E85… Numai maine nu-i poimaine, vin sarbatorile, bagam si un concert in aer liber.

E bine sa traiesti bine in Roman!

Off topic. Am vazut o poza cu un candidat (n-are importanta moaca, numele sau partidul) la o manifestare politicoasa, unde, la final, parca din cer, cadeau confetti. N-am nimic cu baile de multime ale politicienilor. Au nevoie de ele, sa-si mai spele pacatele. Nu inteleg in schimb de ce, la final de discursuri pompoase, ploua cu baloane si tone de confetti… Stiu, pentru unii, viata e o petrecere. Dar cine-i clovnul?

Ramaneti politicosi. Brb.

Oda intre tigani

Am putini prieteni, dar consider ca cei pe care ii am sunt cei mai buni. Am argumente lungi cat o zi de post si intortocheate ca o codita de purcel gripat, insa cel mai bun este faptul ca prietenii mei au o ratiune si o gandire sanatoasa. Peste toate, si talentul necesar.

Catalin mi-a aratat azi un link – la “Blogul de diaspora”. El, pur si simplu doar el: cezar mi, adica cezar hi pentru mine, a ajuns mare, subiect “de bine” despre romanii de peste granite.

De Cezar ma leaga o poveste frumoasa, din timpuri deloc apuse, insa tulburatoare prin apartenenta la aceleasi ganduri, la aceleasi gusturi, mirosuri, locuri si, mai ales, aceleasi gaturi (gatzi) din cani pline cu gin.

Sunt bucuroasa ca, desi prietenii sunt rari si departe, ii simt, de cele mai multe ori, mereu alaturi de mine.

Ramaneti la fel. Brb.

Claudia, o minune de fata...

Si la indemnul - ca sa nu spun apropo'-ul - unui coleg de breasla, mi-am cautat numele. Nu in dosarele securitatii, nici pe forum la ZdR, ci pe site-ul manelistilor. Chiar daca nu ma bate gandul sa ma apuc de cantat, doar de ciripit pe ici pe colo, m-am introdus frumos... aici, la manelisti. Ce-a iesit ca nume de eventuala manelista? "Claudia Minune". E clar ca o minune ca e un semn ca-s o minune de Claudie! E clar ca-s o minune in viata multora! Ce site minunat!

Eu ca eu, dar incercati la prieteni. Noi am facut-o, cum ar fi (nu neaparat in ordinea asta, ci a curiozitatii) Flora Ordean, Laurentiu Leoreanu, Dan Ioan Carpusor, Mircea Geoana, Traian Basescu si, nu in ultimul rand, Alex Nistor (cel cu ideea) alias Petarda. Stiu baietii ce stiu...

Va pup pe portofelul cu euroi si va dedic nume fara numar!

Ramaneti zambitori. Brb.

Update: Neamtu', pe numele lui real, nu este nimeni decat Cristian Italianu..., insa pentru numele de scena... este chiar Curticaci Vasile. Ma scuzati, chiar nu-i vina mea, dar numele de vasile stiu de unde i se trage... si nu i se trage din partea din dos, pe unde unii se... scuza si pleaca...

Rectificare: Numele meu complet e "Claudia Iulia Matei" = Iuliana Sukera; iar in eventualitatea in care as fi strigata "Iulia Matei" = Marar Iuliana. Mda, nu-mi mai vine sa rad...

Brb.

Aoleu, ce pozitie, ce rusine!

Rusine, mare rusine pentru colegii de la ZdR, carora le sta capul mai mult la pozitii, decat la politie. Eu cred ca politia e pe pozitie - sezut, iar proxenetii romascanii au in cap cu totul si cu totul alte pozitii – clasice, de fuga. Nu exista dreptate deloc pe lumea asta!

PS: Fara nicio legatura cu “eroarea”, ce fete au proxenetii astia… Par mai mult a contabili, parerea mea. Probabil de-aia si succesul in bransa. Aveti grija pe cine angajati, sa nu va faca stop pozitia.

PS1: Da cineva un suc, ca v-am scapat de rusine? Ma bucur ca asculta si cineva de gura mea.

Ramaneti pe pozitii. Brb.

Ai gripa, ai valoare... istorica

Gripa sau strategie? Tuse sau paranoia? Acestea sunt intrebarile. Pe vremea lui Gabriel Garcia Marquez, se murea de dragoste si holera. Pe vremea lui basescu, geoana si antonescu se moare de foame si de gripa. De porc. E de porc, dar nu trebuie sa-l mananci sa te imbolnavesti. Nici sa traiesti langa el. Conditia vitala e sa traiesti in Romania, unde oricum se moare de ras, de grija caprei vecinului sau de plictiseala.

Eu una nu cred in gripa. Ma bucur ca avem cu ce umple paginile din ziar, despre ce vorbi la tv, dar atat. Nu cred in gripa, pentru ca numai in Romania nu moare nimeni de gripa, iar peste tot, adica in tarile civilizate, “se decedeaza” in draci. Daca in spitalele noastre, unde nu se gaseste de niciunele, romanii sunt salvati pe capete, atunci nu exista. E o filosofie proprie, care ma fereste pe mine de nopti nedormite, si, pana acum, a functionat bine.

Imi aduc aminte de momentul gripei aviare, cand ardeam mii de puicute, nu in parcari, ci in curtile taranilor. Cand ma stergeam pe presurile imbibate cu solutia miraculoasa. Cand mancam doar paine unsa cu untura, de frica sa nu ma trezesc odata cu gainile sau sa fac pe cocosul in casa altuia. A venit gripa aviara, a trecut. Bietele gaini.

PS: Nu pot sa nu va povestesc cum, toate tarile occidentale, stiu sa vanda orice, dar mai ales istoria. De exemplu, la strasbourg, te sui in trenuletul feeric ce-ti face turul orasului, centrului vechi, si, pe langa ruine, ai posibilitatea sa vizitezi stradute pavate cu imobile noi noute, in timp ce in casca ti se spune cum ca, in urma cu o mie de ani, pe acel loc se afla un spital pentru sifilitici. Jura-te ca nu-i asa! Propun si eu la cultura noastra, sa pictam harta Romaniei cu raturi de porci si, cand eu voi fi bunica, sa le povestim nemtilor despre supravietuitorii gripei porcine. Pentru iubitorii de animale, o sa avem o harta cu gripa aviara si vom ridica statui cu cate un cocos, la care sa se inchine si parlamentarii de peste ani, lasand cate o jerba din spice de grau, pe care sa scrie: “Nu te vom uita niciodata, fratii Escu”.

PS2: A aparut si in Neamt primul caz de gripa porcina la om, confirmat! Fugiti... Scapa cine poate...

Ramaneti sanatosi. Brb

Sauna politica

Va povesteam ieri de salamul lui geoana. N-au apucat toti salam, dar va asigur ca laturi au ramas la toti. Intalnirea mea cu cel denumit, generic, “prostanacul” a avut urcusuri si coborasuri, ca orice relatie, bazata pe prietenie si respect. O sa vedeti cum s-a desfasurat intreg spectacolul care ma face sa cred ca, atunci cand unii vand bilete, prosti sunt suficienti sa le cumpere. Ca la turma, cu sau fara mulsul oii.

Actul 1

Scena 1: Toamna, fosnet de frunze, zgomot de camioane… DJ 15?? Nu stiu, la Motel Condor, ca p-asta il stiti cu totii. Asteptam, in liniste, sosirea oficialilor. Cand, deodata, din frunzis, apare romanul, cel cu berea-n mana si cizme de cauciuc, la care se adauga “tare-n clanta”: “Vreau sa stau de vorba cu Geoana, sa-l intreb de ce l-a dat jos pe Sarbu, de la Agricultura…”. Pe scurt, omul incaltat si dotat cu un minicamion plin cu oi, avea de transmis un mesaj, pe care l-a tot repetat fiecarei vietati intalnite, jurandu-se ca e om citit si nu vrea scandal.

Vine Geoana, coboara, calca totul in picioare, si intra la caldura. Afara ramane eroul nostru, cel incaltat, nu cu fesul, ci cu ciubota romaneasca. Se indreapta spre autocar, din care coboara Sarbu, Ilie, eroul secundar. Omul: “Vreau sa stau de vorba cu Geoana sa-l intreb de ce l-a dat afara de la Agricultura pe Sarbu”. Sarbu ii explica pe romaneste, cum e cu votul, cum e cu alegerile, cum e cu pusul-depusul ministrilor. Omul nostru insista: “D-le, eu il vreau pe Sarbu”. Sarbu ataca: “Eu sunt Sarbu, d’le”. “– D-le, vreau sa vorbesc cu Sarbu, ca el…” – “D-le, eu sunt Sarbu” – “D-le, nu te cred”. – “D-le eu sunt, ce, nu seman cu cel de la televizor??”… Omul nostru se lumineaza… “Da, d-le, tu esti Sarbu”… Nu mai apuca omul sa mai spuna multe, ca… vine Geoana, pleaca microbuzul, pleaca si Sarbu, iar omul nostru, incaltat si cu oile in camion, se uita, in zare, la campurile nemuncite, dar fericit ca a vorbit cu Sarbu.

Actul 2

Coboara Geoana la Piatra Soimului. Lume multa, strigate, culoar de oameni si SPP-isti. Nimic extraordinar. Urca Geoana pe scena, vorbeste, si cand sa coboare, noi, astia din presa, dupa el. Mare greseala. Oameni buluc, cu hartii, acte medicale, scrisori sau cu buzele tuguiate pregatite de pupat s-au napustit. Nu conta pe cine apucau de mana, important e sa-l apuce pe D-zeu de picior. Timp de cativa metri, gogoloaia de oameni, inainta in aer, intr-o disperare incredibila de a atinge un om. Intai picam pe dreapta, dupa care oamenii de jos se ridicau, si… picam in stanga… N-a durat decat cativa metri, dupa care probabil unii s-au saturat si au mai facut loc.

Scena 2. Inaintam, agale, printre maini ale oamenilor si SPP-istilor. Oamenii, cu sau fara ciubote de cauciuc, s-au transformat - din micii “aplaudidasi” si strigatori de urale - in roboti setati sa puna mana pe haina rosie, sa-l ia in brate pe invitat, dar cu asa infierare, incat aveai impresia ca se pregatesc de cina, nu de alegeri. In tot acest ritual, mai gaseai o maicuta, imbrobodita, vai de capul ei, care pe strada abia s-ar misca, dar cuprinsa de valtoarea rosie, prindea forta incredibila sa te izbeasca la pamant, numai sa-l priveasca in ochi pe politicianul nostru. Nu conta cum, printre picioare, pe sub mana sau peste capul celor din jur. Am incercat povestea cu vorba buna “asteptati, ajunge si la dvs. Daca stati la rand o sa dea mana cu toti” … Eu vorbeam, iar ei urlau. Mare nebunie. Am iesit, dupa ceva minute, din hora. Obosisem sa mai incerc sa raman rationala.

PS1: As pune pariu ca daca toata lumea ar sta aliniata, ca la spovedanie, candidatul-candidatii ar da mana cu toata lumea. E interesul lor. Dar nuuuu, e mai placuta baia, daca picioarele altora se transforma in piatra ponce, daca sudoarea lor e gelul tau de dus si daca maneca de la haina vecinului tine loc de prosop.

PS2: Prin viata mea, m-am mai intalnit cu sefi de stat, ba Iliescu, ba Basescu…, dar niciodata nu m-a trecut o asa dorinta sa-i iau in brate, ce sa mai vorbesc de pupat… Nici macar poza nu simt nevoia sa am cu ei acasa.

Concluzie: Pana la urma, ca sa-mi pastrez aroganta, ideea era ca EU sunt mai importanta decat EI. Ei fara mine nu pot exista. EU fara ei, da. Daca nu e unul, e altul. EU raman, insa, aceeasi.

PS3: Vreau si eu un premiu ca m-am tinut de promisiune si v-am scris azi.

Mai scriu si maine. Brb.

Baie de aburi

Va scriu despre cum se calca oamenii ca animalele in picioare pentru a da mana cu politicienii. Va scriu maine, azi nu mai pot. Azi am scris asta, ca maine sa nu ma fac de ras sau, mai rau, sa nu ma fac ca uit.

Brb.

As hali salam, da’ n-am decat carnati de plescoi

Mi-e tot mai sila. M-am saturat de astia de la tv, cu politica lor cu tot. Mi-e sila, tare sila de ei toti, sila fiind un sentiment care se traduce prin aceea ca mi se rupe, daca mi s-ar scula, si de aceea nu spun ca mi se rupe, ci ca doar mi-e sila, logic.

De Ei ca de ei, da’ mi-e mai sila de niste oameni, preacinstitii de ei, care n-au treaba cu politica, dar parca de-acolo is facuti, de parca mama lor si tata lor sunt rude cu basescu, geoana si tot neamu’ lor si cand o fi hora mare in sat o sa fie si ei lasati sa-si plimbe vaca pe pasune. Oameni care au alt serviciu, dar pe care-i vezi si mai inversunati sa faca lumina, sa castige al cel bun alegerile si sa fie dreptate si cinste pe lumea asta colcainda de viermi.

Hai si cu exemplele. Simpaticii astia, cu care nu am nimic in mod deosebit, doar ca ma enerveaza fantastic modul in care respira ei aer curat de munte, direct din telegondola si se cred stapanii abatoarelor si a dobitoacelor. Revin. Simpaticii de ei au facut un filmulet, bun, frumos, aproape elegant (a se citi “nu foarte jegos”), pe care l-au postat pe iutub si, din greseala bineinteles, mi l-au trimis si mie. Foarte frumos, priviti si minunati-va ce descoperire, mai ceva ca roata.

Deci: s-a filmat o punga (ce-i drept, era de la fata locului) intr-un portbagaj si gata: mita electorala - salam si cash, a se citi romaneste, adica branza. Mare ancheta! Eu l-as fi pus chiar pe harabagiu, sa muste din salam, in timp ce ar urla la telespectatori “as hali salam, dar mai buni sunt carnatii de plescoi, pentru ca nu au E-uri”. Era mai convingator.

Mi-e sila de acesti “flagranti”, intr-o tara in care toti beau bere rosie, mananca peste cu oase galbene si primesc pungi pline portocalii (a se vedea alegerile parlamentare), dar nimanui nu-i miroase gura decat cel mult a odorizant de toaleta. Mi-e sila de atata corectitudine intr-o tara in care noi am educat poporul cu televizorul, in care noi am cumparat primii voturile, iar acum vrem dreptate pentru ca vecinul are bani sa fure mai mult, apoi vrem si respect si multe vorbe care, din pacate, is la fel de lipsite de continut ca si plasele electorale.

Pentru politicieni, din tot sufletul meu, fara numar (melodia e veche, dar timpurile sunt aceleasi):

PS: Fie vorba intre noi, aia care au mancat la geoana, beau maine de la liberali si poimaine joaca la spectacolele democrat-liberalilor, deci nici eu n-am inteles nimic din punga, nici lor nu le ajunge gaura de la covrig pana la alegeri si nici voua nu mai am ce sa va mai scriu.

Mai veniti si maine. Brb.

Sigur e de la gripa?!

Acum, nu vreau sa fiu eu cea care arunca prima piatra, dar drajilor, ca sa-l imit pe neamtzu, a dat pandemia printre noi, altfel nu-mi explic cum fiecare site are, azi, bube. Ori am luat gripa porcina, ori umbla o infectie rosie, se pare, printre noi.

Dupa ce au picat site-urile ziarelor localo-judetene, au picat si blogurile. Ma anunta, cu rosu, ca ma virusez... De ce? Inauntru e portocaliu cu galben?

Cred ca platforma romascani.ro a fost intoxicata, iar teo si neamtu... sunt pe stop.

Nu disperati. Brb.

Badea Cenea de la Roman

Cred ca avem si noi prin oraselul nostru de provincie cu iz european un badea. Un mircea badea, alegoric vorbind bineinteles, care s-a suparat pe presa locala si i-a dat “turn off”. Site-ul CNA n-a mers vreo saptamana din cauza Lui, iar ziarele locale nu merg pe net… de ieri si de azi.

Variante de paranoia pot fi cu duiumul, dar eu cred ca, pe criza asta, unora le-a fost prea lene sa mai dea click, dublu click pentru a urca/arunca editia pe firul de net. Pacat de cei care, toata ziua buna ziua, stau si tasteaza comentarii.

Va dati seama mai oamenilor, i-ati lasat pe bietii natangi fara loc de munca?! Nu-i frumos... Hai bagati ziarul in priza, sa aiba si dobitoacele ce rumega.

PS: Da' v-am spus ca site-ul romtv functioneaza, da? Serios, numai pe www.romtvroman.ro.

Hai va pup. Brb cand o sa pot.