Presa “Romania, te iubesc!”

Zilele trecute vad la tv (la alte tv, la cele nationale) stirea cu videanu si jos carnetu’, de fapt sus mainile, jos pantalonii la tv sa vada prostimea ca unii munceste si altii plateste. Iubesc momentele kodak de la tv cu exclusivitatile despre nikita si elodia, dar mai ales stirile cu agentii de la vama care-au gasit in fundul unui sofer de tir 200 de grame de hasis. Si eu as fi cautat tocmai in acel loc si tocmai pe soferul acela. Da, cum au unii noroc… 

Tot cu norocu’ au umblat si aia de la rutiera, insotiti de echipa de la stiri, iar stirea, culmea, este una tocmai despre justitia de pe strazi si din Parlament… Ma bucur ca videanu NU are sofer (!!!!), ca nr de la masina NU este cunoscut (!!!!) de toata militia si ca NU putea fi nimic regizat, pentru ca chiar asa se intampla. Bine ca nu era si beat domnul ministru, altfel aveam si cateva episoase la OTV – dezbatere daca, dupa ce a fost oprit de agentul de circulatie, videanu a facut pipi sau a facut pipi inainte (de a o rapi pe elodia). 

Nu ma credeti? Ia de-aici!

PS: Acum vreo patru ani (chiar nu conteaza anul, in mod sigur era era noastra), o/una/unu televiziune din piatra craiului filma “in direct” seara tarziu, plus intr-o mare exclusivitate, cum un domn profesor, membru marcant al unui partid plin de spini, este oprit, din mare coincidenta, de politie. La fel de culmea, domnul chiar bause un sprit. Da, mare reportaj, culmea de bun chiar! Romania, cinste presei care te-a facut! 

Ramaneti soferi (pe basculanta). Brb.

Bate vantu, masina’n dunga

Exista in Roman un personaj magnific si, fara sa intru in detalii personale si rau voitoare, o sa ma pun doar de-a curmezisul masinii proprietate personala pe persoana fizica, AF sau… Acum ceva vreme comentam de imprimarea, intr-un mod absolut narcisist, numelui pe fundu’ masinii. Acum, as dori sa fac o noua precizare. Pe vremea lui Carpusor, masina proprietate a firmei - facuta cu propriile forte de persoana fizica ce este - avea culoarea rosie, simbolizand bineinteles sangele care curgea, odata, prin taximetrie. Pe vremea alegerilor locale, culoarea a prins un iz palid, transformandu-se in galbenul ce descrie campurile pline de grane, ca semn al sprijinului vadit indreptat in semn de multumire pentru sefii de partide ce a(vea)u grija de drumurile judetului. Culmea, de ceva vreme, mai exact de cand a venit iarna care nu-i ca vara si a dat iama la portocale in piata, masina a prins culoarea vesela si chiar inspirata a lui orange.

Eu, ca o cunoscatoare a istoriei, ca o impatimita a bunului gust, trebuie sa recunosc ca ultima alegere chiar este una fericita. Masina are, in sfarsit, farmec! De ce o fi trebuit sa treaca prin atatea cosmetizari?! Eu, cand o sa-mi iau (ia) masina, o sa-i pun un pic de mov. Alb cu mov. Desi, cel mai probabil, o sa-mi permit doar o caruta culoarea lemnului de cires, insa "volanul" va fi mov.

Ramaneti colorati. Brb. 

Rocada mica face tirajul mare

Succes fara margini al ZdR in editia de sambata-duminica (7-8 feb) cu subiectul legat de plecarea preotului Mihaita Popovici de la o parohie la alta. Culmea, subietul nici nu a fost de prima pagina, desi, cred ca pe viitor, sigur ceea ce va fi legat de Biserica o sa fie trecut - nu la cele sfinte, ci la inceput de “pomelnic”. 

La ora 22.37, duminica seara, numele preotului fusese citit nu mai putin de 6.532 de fani ai ZdR, in timp ce niciunul din celelalte subiecte – fie ele si de prima pagina – nu depaseau mia de citiri. Nici macar pierderea alegerilor de catre Carpusor, numirea lui Leoreanu ca primar, privatizarea tevilor sau frumusetea de vila a vreunui fost director - nu cred ca au numarat atata interes. 

Concluzie: oamenii merg des la Biserica. Nu sa citeasca ziarul, ci sa astepte un semn divin ca maine va fi mai bine. 

PS: Pentru cei care nu au prins subiectul, ideea era ca preotul a fost mutat (nu intru in detalii) la alta parohie, tot din Roman. 

Update: Colegu' Catalinu' (cel care le stie pe toate) zice ca la final de editie numaratoarea a ajuns la peste 7.300. Poate e de precizat ca si comentariile depasisera suta (nu de ani, nici de euro). 

Ramaneti credinciosi cititori. Brb.

Bocitoarele si peruanii

Azi, in oras, s-au oprit iar peruanii indienii incasii si apasii cantatori. Nimic nou, nici macar faptul ca produsul “muzica si traditie” a atras in jurul Statuii din centru zeci de curiosi, care au stat in picioare ore intregi la spectacolul inedit. Totusi, in timp ce  romascanii simpli si compusi ascultau melodiile de atmosfera, colegii mei prevesteau ce este mai rau. Legenda vie a popasului peruanilor pe meleaguri musatine spune ca, la fiecare aparitie, acestia au lasat in urma jale. Exemple: prima data s-a lasat cu furtuni in Moldova, a doua oara au venit inundatiile peste noi (si peste o tv :D), iar acum toti asteptam… urmarea. Poate ca tot peruanii au facut poc poc si s-a inchis un all tv. Sau poate doar foamea si frica de criza ne conduc catre paranoia…

Stiti ceva de descantec?

Ramaneti melodiosi. Brb.

Poc poc, au mai ramas doua

Poc poc si doua tv s-au inchis. Una e Tele Me. O tv tinuta, o buna perioada, in brate, pe umeri si in vant (eter), de o singura fiinta, fiinta care acum lucra la CNS (TV MC SRL si MTX), pe post de priveliste frumoasa versus stiri din ce in ce mai sumbre.

A doua picata este Top All TV JeVeSs SERELE NETE. Vestea a dat-o o alta gura, nu la fel de bogata ca a mea (ceea ce este foarte bine – in sensul de gura mica, ciocul mic si joc de glezne ca lumea-i mica, altceva e mare…).

Poc poc… doua tv s-au inchis. Mai sunt doua. Poate mai vine una (unu) ca sa parem o mare familie romascana fericita. Si sa traim in concubinaj! Pe timp de criza, nimeni nu mai face nunta, numai industria filmarilor supravietuieste.. pe spinarea (cosciugul) mortilor si a reclamelor tot mai dese la parastase (ori se spune parastasuri?!)

Ramaneti uitatori. Brb.

Serios? Can I?

Mi-a placut...  Am si eu dreptul la copy-paste, chiar daca nu-s candidat la vreo functie, nu?

Multumiri prietenilor care imi furnizeaza motive de a zambi!

Ramaneti calmi. Brb.

Alege cu inima!

Unul din serialele mele preferate este Grey’s Anatomy. Un film despre dragoste (si tot ce vine la pachet cu ea) si slujba “ajutor de D-zeu” – medicul, salvatorul de vieti. Intr-unul din episoade, am dat peste o filosofie interesanta legata de alegerile pe care le putem face in viata. Pe scurt, un criminal, condamnat la moarte (cu executie peste cinci zile), ajunge in spital ranit intr-o lupta in penitenciar. Intr-un salon alaturat, cineva are nevoie de un transplant de organe. Trecand peste intrigile comerciale, medicul are de ales intre a-l salva pe condamnat (care oricum murea electrocutat si era de acord cu donatul de organe) sau a-l salva pe celalalt (eroul bun). Medicul a ales sa salveze condamnatul. Eu as fi ales sa salvez eroul bun... 

Asta ma face o persoana rea, un medic fara capatai sau doar un actor prost?

Ramaneti calmi. Brb.

Insela-mi-ai sondajul!

Cineva, de curand, mi-a inselat increderea. Nu e prima persoana si, in mod sigur (desi sunt o optimista), nu va fi singura. Inselatul poate fi o forma de a ne hrani neputinta. Pentru unii, inselatul este o incercare de a-si depasi limitele, pentru altii un pariu cu ceilalti, iar pentru altcineva – doar o forma de supravietuire. 

Fara nicio legatura cu ce am scris anterior, analistii in ale dragostei de pe langa mine m-au intrebat: “Ce este mai rau?” “Sa fii inselat cu persoane diferite…” sau “Sa fii inselat cu o singura persoana…” Eu prefer ca sufletul sa-mi fie inselat rar si niciodata cu si de aceeasi persoana. Voi? 

Sa ne sondam... Update: la varianta inselat cu o singura persoana, a nu se citi o singura data cu o singura persoana, ci... "de foarte multe ori, cu acea persoana"...

Ramaneti voi. Brb.

Nu, doar şut me!

La comentariile pline de compasiune la adresa mea, dar mai ales a profesionalismului meu, raspund cu: “Nu, nu e adevarat”. Adevarul e intotdeauna la mijloc. 

Ma surprinde cum vestile despre slujba mea (de pomenire) au ajuns pana in strada Fabricii, ca paranoia isi face loc printre crapaturile teracotei din camarutele din Satul Olimpic si ca oamenii isi freaca degetele din ce in ce mai repede asteptand… continuarea. 

Eleganta, asa cum nu ma stiti, declar ca ma aflu in concediu (cu plata, deocamdata). Declar, pe propria lor raspundere, ca respir, mananc, beau suc de morcovi cu sfecla rosie si imi hranesc inima cu filme (comerciale si… insangerate). 

PS: Mai dragilor, pai cand plec (sau cand sunt invitata sa plec), fiti siguri ca voi fi prima care anunt. Doar de-aia le stiu eu pe toate! In plus, daca plec, tre sa dau o naveta cu bere si doua sticle de whiskey catre ex-angajati la patroni, care mi-au promis un sfarsit in genunchi… Si, pe vreme de criza, nu am chef de shopping la D’store. Pana la urma, cei mai multi mi-ati spus: un sut in fund cica e un pas inainte… Deci, şut me!

Ramaneti calmi. Chiar Brb.