Punguta de doi bani electorali

Gata si cu alegerile astea. A venit poporul, a numarul boabele, le-a trecut prin sita sparta si a iesit cine a scapat turma. Exact, nici eu nu am inteles nimic, dar mie macar nu-mi pasa. Asa cum am mai spus, o repet, nu s-a nascut inca politicianul care sa-mi dea mie ceva (sau sa-mi faca), asa ca greata-mi persista in gat pentru toti (intr-o mai mica sau mai mare masura). Asa cum stiam, toti sunt de-o teapa, toti spun una la tv si alta la cafea, toti se pupa pe ambii obraji, ca, o ora mai tarziu, sa se muste de obraji, nu aia de pe fata, ci aia de sub burta/spate…
Totusi, imi permit acum sa fac o afirmatie, financiara, care are legatura cu partea profesionala, si sa admit ca, analizand statistic gradul de corectitudine asupra platilor in campania electorala, pe primul loc e pedele, pe al doilea pesede si la mare distanta, ca si cum nu ar exista deloc in top, penele. Da’ na luna lu’ decembrie e luna cadourilor si poate primesc premiu… punguta cu doi bani sau nuielusa de doi lei, de aur. Hai pa, ca ne mai auzim si la urmatoare campanie.

PS: Aaaa, am uitat sa spun ca asa mare plictiseala ca in campania asta, exceptand ultimele zile, cand intre unele partide s-au dus adevarate lupte de strada in miez de noapte (nefacute publice bineinteles), nu am mai vazut. Niciun candidat nu s-a remarcat cu absolut nimic. Atat de plictisita am fost ca am cascat continuu, iar la final nici macar cu gura cascata nu m-a lasat nimeni.

Ramaneti calmi. Brb.