Nu mor caii cand vor cainii

Despre prosti, orgolii prostesti si fraieri am mai vorbit si in trecut si voi vorbi probabil din ce in ce mai des. Ce nu inteleg eu si se pare ca nu inteleg nici altii este de ce incearca narozimea sa se puna de-a cur-mezisul… In fine, ca sa ma fac inteleasa, aflu zilele astea (de fapt stiam, dar am priceput ca-i o gluma) ca un om are ceva cu locul meu de munca. Nu-i singurul si nu-mi pasa de ceea ce fu, ci de ceea ce va “fu”. Problema e alta, omul cu pricina a copiat ceea ce un “blogar” versat a facut cu poza mihaelei radulescu pe care a transformat-o dintr-o campanie pozitiva intr-un banc (sec, nu sex, desi la alta s-a ajuns)… Amuzant, pana cand nu e vorba de imaginea ta. Omul nostru a facut o alta gluma, poate pertinenta, insa care a provocat un scandal intre prosti de nedescris. Distinsul, intr-o forma de ironie usor fina si deloc delicata, a luat in deradere un fapt real - romtv chiar nu are site INCA (click aici). Numai ca… ironia bate filmul si niste prosti si proaste au pus botul. Si niste colegi de serviciu au dat si mai tare cu mucii-n fasole, astfel incat s-a ajuns la amenintari si la blasfemii…. Sa moara dusmanii de invidie si patronii romtv… OK, mi-am insusit, dar ramaneti calmi. Nu de alta, dar nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii. Off, greu la deal cu boii mici.

PS: Si inca ceva, nu sunt claudia de la romtv, sunt claudia, sa nu amestecam merele cu nucile, pentru ca ar iesi un fel de dulceata de trandafiri si nu-mi plac dulcegariile.

Ramaneti amuza(n)ti. Brb.

Punguta de doi bani electorali

Gata si cu alegerile astea. A venit poporul, a numarul boabele, le-a trecut prin sita sparta si a iesit cine a scapat turma. Exact, nici eu nu am inteles nimic, dar mie macar nu-mi pasa. Asa cum am mai spus, o repet, nu s-a nascut inca politicianul care sa-mi dea mie ceva (sau sa-mi faca), asa ca greata-mi persista in gat pentru toti (intr-o mai mica sau mai mare masura). Asa cum stiam, toti sunt de-o teapa, toti spun una la tv si alta la cafea, toti se pupa pe ambii obraji, ca, o ora mai tarziu, sa se muste de obraji, nu aia de pe fata, ci aia de sub burta/spate…
Totusi, imi permit acum sa fac o afirmatie, financiara, care are legatura cu partea profesionala, si sa admit ca, analizand statistic gradul de corectitudine asupra platilor in campania electorala, pe primul loc e pedele, pe al doilea pesede si la mare distanta, ca si cum nu ar exista deloc in top, penele. Da’ na luna lu’ decembrie e luna cadourilor si poate primesc premiu… punguta cu doi bani sau nuielusa de doi lei, de aur. Hai pa, ca ne mai auzim si la urmatoare campanie.

PS: Aaaa, am uitat sa spun ca asa mare plictiseala ca in campania asta, exceptand ultimele zile, cand intre unele partide s-au dus adevarate lupte de strada in miez de noapte (nefacute publice bineinteles), nu am mai vazut. Niciun candidat nu s-a remarcat cu absolut nimic. Atat de plictisita am fost ca am cascat continuu, iar la final nici macar cu gura cascata nu m-a lasat nimeni.

Ramaneti calmi. Brb.

Piatra de temelie a politicii

Ma surprinde rezultatul sondajului…. Adica cel mai mare rau sa fie tocmai partidul libertin? Sa fie in coltul dreapta (sus) cea mai mare disperare? Nu, nu cred, in contexul in care unii ajung la mijloc, iar altora nu le miroase deloc gura. E drept ca sunt dezamagita, ca nimeni nu a venit cu ceva nou pe piata, ca nu prea am zambit in aceasta campanie si ca toate acuzatiile sunt legate de cine da plasa mai plina sau mai expirata. Bleah, plictistitor, ca si politica de altfel. Schimbam registrul, ca se pare ca acesti candidati nu-mi satisfac nici macar zambetul had de pe fata. Mda.

Hai cu un sondaj legat de sarbatori… Daca sunt cuminte, poate vine Mosu’ si la mine…

Ramaneti calmi. Brb.

Post Mortem

Asa cum am previzionat, desi nu-s o ghicitoare cu acte-n regula, dar am un as de pica in maneca, blogul(rile) politicienilor au murit inainte chiar de a invata sa faca pipi singur, pardon sa spuna pedele, penedece si pesede singure.

“Pentru ca merita”, blogul nepromovat al candidatului marius neculai s-a ingalbenit de atata trecere de vreme de cand nu a mai postat nimeni nimic. “Cei mai mari inventatori au avut curajul sa experimenteze... cei mai mari navigatori au avut curajul sa exploreze.... iar cei mai mari eroi au avut curajul sa lupte!” Sa intelegem ca distinsul candidat a abandonat lupta?! Nu cred, cred ca strategia de lupta-n blog-site fu una gresita. Pentru 300 de euro pe saptamana, ma ofer eu sa revigorez discutia online…mai ales ca, pe langa lipsa post-urilor, nu exista raspunsuri nici la intrebarile alegatorilor.

Nici la alin antochi lucrurile nu-s mai bune. Concursul cu premii nu s-a mai tinut, probabil nu din lipsa de premii, ci din lipsa de timp. Castigatorii trebuiau premiati la finele lunii octombrie si pusi pe site. Ori au fost premiati pe sub mana, ori erau toti anonimi si premiile nu se dau anonimilor. Propun ca premiile sa fie cedate mie, iar eu sa le redistribui pe blogul meu, in urma unui concurs la vedere, cu teme nepolitice, ci doar sociale si benefice comunitatii. Si la noutati din presa, site-ul sta rau… de parca nu ar fi presa in Roman. Sau presa e potrivnica? Toata? Daca primesc eu premiile concurs, ma ofer, pentru 100 de euro pe saptamana, la relansarea site-ului… Daca nu primesc premiul, tariful e tot de 300 de euro.

PNL-ul a scapat, ca numai blog nu si-au facut. Nu le foloseste, ca pe blog intra tinerii, aia care nu (c)vo(n)teaza. Oricum, liberalii sunt prea ocupati sa scape de sigla partidului, nu au timp de litere.

Ramaneti calmi. Brb.

O floare in gradina ta

Ce-ar fi sa fiu… O floare singura sa cresc… Doar pentru tine sa traiesc… Ca un etern “nu ma uita”. Nu am voce, ca as fi cantat. Sunt versuri cu vocea Angelei Similea. Am primit “spaga” un cd, nu mai mentionez partidul, caci nu are relevanta pentru ceea ce vreau sa spun.

Acum multi ani, peste 18 ani. Ramnicu Sarat. Concert Angela Similea. Ca-n vremurile acelea, in timpul concertului, se face bezna si… liniste. Oamenii se pregateau sa plece, pe intuneric, spre casa, in intunericul vietii. “Daca faceti liniste, nu vorbiti, nu soptiti, eu voi canta”. S-a facut liniste si ea a cantat. Si lumea a ascultat. E un exemplu viu ca pentru ceea ce vrei sa faci, pentru ceea ce simti, pentru ceea ce iubesti, nu ai nevoie de aprobarea nimanui, decat a celui pe care-l iubesti, pe care-l respecti... E un exemplu ca pasiunea nu are bariere – politice, sociale… - ca exista loc in aceasta lume pentru oameni care fac lucruri, gesturi, numai pentru simplul fapt ca ei cred in ele si-n pasiunea lor.

“De singuratate sa fugi si sa o lasi in urma ta. De singuratate, sa uiti si altfel viata-ti va parea”. Mi-e frica in aceasta viata de doua lucruri: de prostie si de singuratate. Prostia si singuratatea fac mai mult rau lumii decat razboaiele prostesti. Pacat ca pe multi ne mana prostia, orgoliile si ramanem singuri, ca apoi sa ne intrebam: “De ce te uiti la mine cu ochii astia tristi si goi?”

Ramaneti calmi. Brb.

Top gAfeLectoraL

E ceasul 20.42. Vineri, 14 noiembrie. M-am apucat de scris, ca de obicei, dupa ce nu am mai suportat. De la 20.10 si pana la 20.43 (atat arata acum ceasul) ma uit la o tv locala, unde apar doi candidati pedele si seful lor, de la judet. Cei doi stau ca papusile, iar moderatorul vorbeste numai cu seful cel mare sau... invers – numai seful cel mare vorbeste. Ceilalti doi (candidatii) zambesc, aproba in tacere si admira peisajul. Probabil ca totul face parte din regie. Ce stiu eu, teatrul meu e prea ieftin ca sa stiu daca biletul platit de candidati face toti banii.

PS: In ultimele minute, au glasuit si ceilalti, semn ca regia fu apoteotica mai spre final. OMG!

Dulceaţă… de trandafir

A innebunit lupul. Pardon: padurea, mama natura si mama omida. Politicienii nostri, mai degraba ai lor si ai nostri, s-au apucat de silvicultura. Prima cercetasa a fost zana surprizelor, care, cu mana realitatii, a plantat copacei pentru inundati. Apoi, zana a dat cu baghetuta… si a plantat copacei si primarul nostru, leul, ca sa se simta ca-n jungla… Au pus mana pe lopata si au sapat groapa (altora) si liberalii… dupa care au pus in tarana si un copacel, nu in forma de cruce, ci in forma de bat (a se citi batz). Ultimii silvicultori, pesedistii. Magnific cum au pus mana ei pe lopatica si, cu pantofii de firma, au zdrobit tarana ca sa sadeasca trandafirul. Cica rosu, dar nu se stie ca nu a inflorit inca. Pesedistii au garantat ca sunt rosii, iar daca nu - ii vor vopsi, promitand ca nu vor umbla cu trandafirul vopsit. Nici cu dulceata… de trandafiri.

Eu le propun partidelor sa aleaga cate un copacel/plantuta pe culorile specifice: curu gainii (pnl), muscata (pesede) si traista ciobanului (pedele).

PS: Trecand peste toate, macar in campania asta s-a mai facut ceva. Chiar daca numai de ochii lumii. Ochi dulci va fac si eu.

Ramaneti electorali. Brb.

Eu inca zambesc

!!! 6 adevaruri in viata :
1) nu poti sa iti atingi toti dintii cu limba .
2) toti idiotii incearca dupa ce citesc asta.
3) primul adevar e o minciuna.
4) zambesti acum pt ca esti un idiot.
5) vei trimite mai departe unui alt idiot.
6) inca mai ai un zambet pe fata ...
Asa cum spuneam, eu inca zambesc... deci...

Ramaneti zambitori. Brb.

Mereu aproape de tine (II)

Continuam analiza pe text, asa cum odata ex-ul analiza cuvant cu virgula unele texte din unele ziare. Nu mai mentionez ca aceleasi apucaturi de analist fin le are si actualul si trec direct la subiect – mesajul, ce vrea sa spuna mesajul, ca halatul vad ca-i mai scump decat votul.

Roata morii s-a-nvartit si a sucit mesajul senatorului Chelaru, semn ca cineva din staff s-a autosesizat cu privire la asemanarea izbitoare cu sloganul deputatului dorin(el) sau cu sloganul romtv (hai, fie - antena 1). “Alegi un parlament pentru tine” e noul slogan de pe ZdR, editia de azi. E oricum mai bine decat “apropierea” (inexistenta) dintre muritorii de rand si politicieni. Si, asa cum am promis, sloganul pedele: “Romanul pe maini bune”, semnat Marius Neculai. Parerea mea este ca Romanul e deja pe maini bune, cu schimbare cu tot, odata cu preluarea mandatului de primar de catre Leoreanu (de fapt sper sa fie pe maini bune)… In fine, eu vreau ca romanul si toata tara sa fie pe maine bune, dar nu vreau ca pedele sa tina cu mine, ci sa tina cu alte valori. Eu nu contez atat de mult…

Cu ajutorul unui A mare, PRM cica vorbeste de trecut: “Noi n-am fost la guvernare”. Nu, n-ati fost, dar amenintarea nu vine de la actuala Guvernare, parerea mea, care oricum nu are nicio sansa. Mai detaliem cum apar… detaliile, pardon, succesurile.

Ramaneti politic(osi). Brb.

Mereu aproape de tine

Mereu aproape de tine este sloganul unui post local de tv. Faza ca jurnalistii e mai destepti decat multi din politicieni nu mai uimeste pe nimeni. Nici ca politicienii e mai smecheri si mai dotati, ca le dau peste nas jurnalistilor de nu se vad sau de vad stelute verzi, nu mai e de noutate. Ce ma mira pe mine este lipsa de originalitate in sloganurile de succesuri din campania actuala, parca toti au copiat unii de la altii. Doar politica e una singura, macar din patru in patru ani, cand toti ne promit marea si sarea.

Sa luam, de exemplu, site-ul ZdR, care vine cu o oferta acoperitoare de mesaje subliminale pentru mine, alegatorul indecis. In cap de lista sta cocotat dorin(el) sau sorinel, depinde pe ce se sprijina. “Alaturi de tine, pentru o viata mai buna”. Unul e alaturi de mine, al doilea este pentru o viata mai buna. Incantator, absolut mirobolant, mai ales ca lipseste de pe galben sigla partidului pierzator. Prietenii stiu de ce!

Urmeaza, in stanga, ca partidul, senatorul chelaru. El e doar ‘alaturi de tine” si nu e pentru o viata mai buna, ci “pentru parlament”, unde clar viata e buna (si grea cand nu esti la putere). La mijloc, intre cei doi experimentati sta alin lucian (din nou fara emanuel) antochi – “vino cu mine in parlament’. El nu e nici alaturi, nici nu traieste bine, nici nu-mi promite un salariu mare, ci o excursie, sper dus-intors, la Parlament. Eu m-as duce la Parlament, sa pap si eu la cantina, sa ma plimb cu metroul, sa vad capitala si sa vin repede acasa, sa scriu despre muritorii de foame. In fine, singura problema este ca daca mergem toti cu el in Parlament, unde o sa dormim? Sper ca portbagajul la bmw x5 e incapator… Stiu, oamenii buni incap.

Nu stiu inca la pedele cum e cu sloganul (sper sa nu ne promita nimeni termopane termopane sau replici de genul votul tau e in copac, tac pac), dar promit ca vin cu analiza pe text si sigur am ceva de comentat. Pe mine m-au analizat unii suficient, e randul meu. Dar si maine mai e o zi. Chiar lunga.

Ramaneti curiosi.Brb.

Mare e gradina ta leule!

Leul a incurcat gradina cu flori din ograda proprie cu cea de la zoo, considerand ca e rege nu numai la el acasa, ci si in jungla orasului. Asa se face ca unele lucruri care put nu a levantica, ci a portocala mucegaita, sunt scoase din discutie pentru ca muritorilor de rand ca mine si ca altii sa li se vare pe gat o mandarina. Mica si cu multi samburi. E drept dulce, dar cand pretul platit este cel al portocalei mari si coapte, parca mandarina are gust de grapefruit.

Prinzand un pic de curaj, un pic de tupeu, un pic de forta centrifuga, leul greu al romanului a intrat in hora si tine pasul bine cu jucatorii vechi. Singura greseala este ca acesta nu a invatat inca faptul ca hora nu-i doar pentru tarani, ci e pentru toti muritorii, iar regula jocului e una simpla: fie joci cum canta fanfara, fie te duci la mijloc, sa joci doar cu ai tai. Fara a fi insinuanta, consider ca, in ultima vreme, multe din apucaturile vechii conduceri au fost preluate din fuga dupa voturi de actuala conducere, pe modelul ca daca ex-ul a rezistat pe metereze opt ani, nu o fi prea greu nici pentru domn profesor. Corect, dar cand lectia invatata e doar tocita, atunci nota nu e zece, e doar de trecere.

Mare e gradina ta leule, insa multi incep sa sara gardul! Asa e in politica! Nu te mai pui ca o licitatie de 12 miliarde este castigata, fara doar si poate cinstit si cu mare transparenta, tocmai de o firma “partenera”, exact asa cum partidul si ex-ul dadeau lucrari tot pe baza de dedicatie… muzicala. Sunt lucruri pe care toti le intelegem, dar trebuie sa facem si ce trebuie. Adica sa fim mai mult oameni si mai putin hiene, pardon lei paralei.

Ramaneti oameni. Brb.

Pin de-as fi, cazanul l-as ciupi

Iubesc politica si politicienii de carpa. Mai ca-ti vine sa stergi cu ei podeaua din toaleta publica sau pantofii plini de colbul de pe ulitele municipiului Roman. In fine, fara nicio legatura cu prima parte a discutiei, nu pot sa nu ma bucur cand vad uniunea si comuniunea dintre partide si politicieni, acum, peste prag de alegeri, cand unii se impiedica si altii dau cu capul.

Domnul PIN a iesit din hibernarea ursuletilor mai devreme si s-a dus printre hiene, pardon, printre albinute. Cum imnul psd vorbeste despre “pesedeul e pentru om ca albina pentru pom”, consider ca venirea ursuletului aproape de stupul cu miere merge ca unsa, adica asemeni untului pe painea neagra. PIN vrea cu social democratii care, mai deunazi, adica acum vreo patru luni, erau printre cei care furau mai putin decat puteau ceilalti vota. Extraordinara schimbarea de barlog, dar eu sper ca PIN-ul sa nu caute prin containere dupa resturi de mancare si nici sa nu spuna prea curand, nesatisfacut, “mor mor”.

Domnul cazan a lasat crucea langa biblie pentru a o lua la fuga pe E85 in cautare de drumuri mai asfaltate. Din gama larga de politicieni l-a gasit tocmai pe deputatul dorin(el) de care isi batea joc pe la locale, despre care spunea ca doarme prin parlament si pe care-l condamna pentru afisajul de doi lei, dar mare cat o zi de post. Dar vremurile s-au schimbat, iar securea razboiului a fost ingropata sub asfalt, dublat cu driblura de… La facut drumuri, pardon trotuare, nu ma pricep ca v-as spune exact cum e cu stratul de uzura.

Ce nu am inteles este de ce PSD nu se afiseaza cu PC-ul din Roman. Din cate stiu eu, sefu’ de la PC era mare patron sau administrator sau supervizer la casino. N-ar fi rau ca pesedistii sa scoata maruntisul de prin buzunarele fluturande, sa-i joace la ruleta, si din castiguri sa dea pachete, asa cum fac alte partide mai avute. Dar, codru-i frate cu romanul, iar politicianul se face frate si cu dracul pentru a trece puntea.

Ramaneti votanti. Brb.

Foarfeca, piatra – hartie

Nu am inteles niciodata jocul de prin filmele americane - cu hartia ce este taiata de foarfeca, piatra care e mai tare ca otelul si… Eu stiu doar jocul cu pestisorul: din oceanul pacific a iesit un peste mic si pe coada lui scria… iesi afara dumneata. E campanie, ziua cu alegerea le bate la usa candidatilor. Unii nu-s acasa cand s-a-mpartit norocul, unii nu aud cand suna la usa si doar cativa il apuca pe noroc de picior mai cand acesta o tulea pe scari la alti vecini.

In ultima vreme mi-e dat sa aud din ce in ce mai des cum campania de la parlamentare o sa fie una curata, eleganta, fara marlanii de doi lei grei. Cu domni candidati exemplari, cu lectia invatata, cu ghiozdanul plin de carti si cu caiete fara mazgaleli. Numai candidatii, cu perfectiunile lor, si proiectele lor mirobolante de a schimba lumea. Boring, extrem de plictisitor si enervant, ca sa citez clasicii. Pedelistii sustin ca ei au castigat alegerile locale tocmai ca au fost curati, sustinere ce nu sta in picioare nici cand piatra (neamt) tine piept foarfecei infipte in spate. Liberalii spun ca ei au vrut curatenia imaculata cu ace, dar nu le-au dat voie altii si au aruncat si ei piatra peste hartie. Pesedistii spun ca sangele rosu apa nu se face, in traducere libera greselile trecutului sunt invatatura de minte.

Pe mine ma roade curiozitatea. In sistemul actual de vot, nimeni nu pune stampila pe criterii de performanta, ci pe criterii ce tin de sensibilitate, simpatie si empatie. Arunc eu prima piatra, chit ca pica din lac in put, si pun pariu ca unul din partide o sa calce stramb, cu atacuri direct la tinta (a nu se intelege ca acest lucru e ceva rau, ci o stare de normalitate). Care cine va fi oare?

PaiSa ma explic: Duc dorul campaniei cu bancnote mitoase, a becurilor fara filament si al ironiilor ce fac deliciul presei. A nu se interpreta ca duc dorul dosarelor penale sau al reclamatiilor fara numar. Nu, doar al circului care oricum exista in politica si lipsa lui determina un gol in sufletul meu.

Sa ne sondam!
Ramaneti calmi.Brb.

Sar’mana frumusete

Sambata. Mihail si Gavril pentru unii. Ziua lu’ tata pentru mine. Lansare pe scena culturii pentru altii. Ne oprim la ultima, ca celelalte s-au lasat cu bautura si veselie. La ultima, s-a lasat cu invidie. Printre multe fete bisericesti, prea multe as spune eu - dar de inteles atunci cand vine vorba de nevoia de a-l avea, in momente de cumpana, pe Doamne Doamne mai aproape pentru cei multi – am dat peste multe chipuri frumoase. Una dintre cele care mi-au rapit privirea a fost tocmai fata lansatorului. O bomba de cinci metri (a se citi inaltime), cu fitil de trei metri (a se citi picioare) si multe alte calitati explozive. Cea de-a doua este artista Angela Similea. La 62 de ani, a eclipsat o sala intreaga prin modestie si o frumusete rara tocmai prin naturaletea pe care doar un artist o poate intelege. Nu este frumos sa spui varsta unei femei, dar cand arati “in halul acesta”, nu stiu daca politetea isi mai are rostul. In fine, de dupa si printre musafirii de seama am mai intalnit si alte femei rapitoare, dar nu le pot da numele deoarece ar considera gestul un abuz al meu sau o incercare nereusita de a iesi in evidenta prin calitatile lor.

Foto: ZdR

Culmea, stand la masa cu lumea buna a orasului, am gasit si minti necioplite, care considera ca frumusetea este cheia succesului. Ca daca esti frumos, le ai pe toate. Ca daca esti frumos, ajungi mare. Ca doar frumusetea te poate purta pe culmile gloriei. Ma intorc la cativa prieteni, care credeau, acum ceva vreme, ca unele d-re care apar la tv si fac pe proastele sunt chiar proaste.

Pacat ca frumusetea trebuie sa fie insotita de prostie pentru a face rating. Pacat ca mai sunt din cei care nu pot aprecia frumusetea oamenilor. Interioara sau exterioara. Pacat ca dam cu piciorul in masa, pentru ca mancarea comandata la restaurant nu e ca la mama acasa. Pacat ca apreciem valorile dupa imbracaminte, dupa zvonuri si dupa presupuneri de doi lei ridichea. Pacat ca existam doar ca sa nu-l putem aprecia pe cel de langa, pentru ca el trebuie sa fie mai prost sau mai urat, pentru ca noi sa fim perfecti.

Ramaneti calmi. Brb.

Virusul "munca" - fugiti!!!!

Am primit si eu pe mail mesajul cu munca, nu am avut alti prieteni carora sa le trimit mesajul, asa ca v-am ales pe voi:

"A aparut un nou virus avand denumirea: "munca". Daca primesti vreun "munca" de la vreun coleg sau de la seful tau, sub nicio forma nu te atinge de el! Acest virus poate distruge complet viata ta personala. Daca vei considera ca ai fost infectat, ia-ti urgent haina si 2 prieteni, duceti-va la primul bar si incercati sa va devirusati. Comandati 3 pahare de ceva, repetati de 4 ori, dupa care veti constata ca "munca" s-a sters complet din capul vostru ... Trimite urgent acest mesaj cel putin la 5 prieteni. Daca observi ca nu ai 5 prieteni, atunci ai fost infectat cu virusul "munca" si acesta iti guverneaza deja viata.

Concluzie: Oricat de mica ne e leafa, noi tot putem munci mai putin decat ne platesc ei".

Ramaneti calmi. Brb.

Sunt debusolata, dar conservatoare

Mi-am facut un test politicos. Nu cunosc in amanunt doctrinele partidelor, dar din ce mi-au spus altii, mai destepti si mai cititi, sunt social democrata. In niciun caz social democrata zilelor de azi din roman, romania (ca sa evit orice speculatie)!!! Sunt pentru cei necajiti si pe cei bogati doar ii las in pace. Unii, cum ar fi dorin(el), m-au tradus ca pe comunista. Probabil, dar legaturi la securitate inca nu am, doar la primarie si prin partide. Si toate sunt legaturi de sange albastru, nu alte tampenii.

Din testul de aici – busola politica, am iesit ca sunt conservatoare. Asa e, sunt o conservatoare, dar sunt dezamagita pentru ca testul ma arata aproape de doleantele partidului conservator. PC nu are candidat la roman, cred ca nici nu mai exista ca partid, si mi-as fi dorit sa fiu cu un partid mai mare, sa para si votul meu important. Pe locul doi ies tocmai liberalii, urmati la mica distanta de democrati liberali. Iar nu stiu cum sa votez, dar am sa amestec culorile si poate daca iese un pic de mov acolo ma arunc si eu cu CNP-ul. Oare daca as candida, as avea vreo sansa?

Ramaneti cinstiti. Brb.

Imi joaca portocala-n gat

Din ce in ce mai putini oameni ma iubesc. Nimic rau in asta, mai ales ca vremurile sunt nefavorabile sexului pe fuga si cu foarte multi parteneri. Problema e ca nici eu nu mai am timp pentru prea multi prieteni si, din ce in ce mai mult, ard de dorinta de a le spune unor oameni ceea ce cred eu despre ei: cel mai mult imi displace nestatornicia. Lipsa unui comportament coerent, in care “riscurile” sunt calculate, dar asumate. Un comportament civilizat, in care fiecare are dreptul la opinie si are dreptul sa fie respectat pentru aceasta. Mi se pare simplu si elegant.

La petrecerea portocalie din parc, din motive intemeiate legate de slujba, am asistat la jocul portocalei mecanice timp de vreo sase ore. Nu comentez de banii aruncati pe baloane, de bannerele ce au impanzit copacii, de caciulitele si restul materialelor electorale, desi ma mananca manutele sa fac un calcul sumar, dar elocvent, de cate paini s-ar fi putut cumpara. Dar, revin la statornicie. Am vazut in parc, la marea seara portocalie, o gramada de fosti fani ai fostei conduceri a primariei, cea pesedista. Cu mic cu mare, au venit cu totii, la geci portocalii si fluturand balonase portocalii, sa tina pumnii stransi noi puteri. M-am gandit ca fu sarcina de la seful de la zoo, leul, dar cum nu i-am vazut pe toti insarcinati, cred ca fu doar decizia lor de a linge portocala de coaja ca sa dea de miezul dulce acrisor. Totusi, inca nu inteleg de ce trebuie sa incurcam culorile intre ele, cand e mai simplu sa respectam tocmai ce ne indruma sloganul pedelist: ei cu ei si noi cu voi, in traducere politicienii cu ale lor si noi cu ale noastre.

Serios, mai ca mi-a jucat portocala in gat pana aproape sa lepad. Noroc ca am avut si ceva galben la mine, cu gust de lamaie, si am tinut mana pe rosu, ca sa vina salvarea sa ma ia si sa ma tina in pozitie verticala.

Ramaneti calmi. Brb.

Articole de (ne)publicat (IX)

Porcariile si nesimtirea sunt mana-n mana cu politica-politicul-politicienii. Joi, am asistat in sedinta Consiliului Local la o scena din telenovele, cu marimar in rolul principal si jose fernando jucat pe rand de unii consilieri. Cu mult ridicol, cu mult teatru, bocete, tanguieli si dragoste, cu multe alegeri si cu multa - prea multa ipocrizie.

Proiect privind consolidarea si amenajarea Spitalului Vechi ca si centru istoric si cultural. Frumos, mirobolant, aproape de nominalizat la premiile Oscar de Roman si, in cazul in care se va face, voi fi printre primii care-l voi lauda si promova (pe bune si fara bani). De intreaga smecherie va beneficia, in prinicipal, pesedista Nusa Chiriac. Nimic rau pana acum. Dar, din motive pe care eu nu le mai inteleg, proiectul a fost supus la vot, desi patroana Hotelului nu avea toate cele necesare – adica vreo doua avize. Ba, mai mult, specialistii Primariei au spus ca legea nu permite aprobarea fara avize si au anuntat oarecum ca alesii risca sanctiuni daca incalca legea. Nusa s-a dat cu curu de pamant pana cand proiectul ei a trecut la vot. Bravo ca a tinut-o pe a ei - pentru ca a castigat, desi argumentele i-au cam lipsit din exprimare. E interesant si cine nu a aprobat proiectul, dar cel mai interesant este ca Eugen Paulet, colegul de partid, i-a dat votul. Acelasi patron care, in urma cu vreun an si ceva, a fost suntat tocmai de Nusa, la fel de vociferenta si pe atunci si tot fara argumente. In acele timpuri, ex primarul voia sa castige alegerile cu un strand care sa-i ia fata lu’ pinalti. A venit cu proiectul, a venit si cu firma cu dedicatie – sempre (care, evident, trebuia sa vina la licitatie) – numai ca nusa a zis ca eugen nu o sa faca nimic, o sa fuga cu terenul de-a spinarea si ca ea e impotriva. A doua oara, a spus ca lasa de la ea si da votul, doar daca din proiect se scoate hotelul pe care sempre il putea ridica si i-ar fi distrus ei biznisul. Am uitat sa spun ca si nusa a votat, desi interesul e clar direct si legea interzice votul.

Cu alte cuvinte, astept primaria sa se auto-sesizeze. Sa anuleze votul in interes personal, ca la betoniera – ca doar legea nu-i muma pentru unii si ciuma pentru altii -, si sa-i sanctioneze pe cei care au ridicat doua degete pentru un proiect fara avize.

Morala din concluzie: politicienii sunt niste curve. Bravo pentru sempre, eu nu i-as fi dat votul nici intr-o mie de ani. Nusa a castigat doua batalii in doua mandate impotriva multor consilieri barbati. Cei care i s-au impotrivit au si pierdut alegerile, deci femeile rules. Votul legal sau nelegal nu va avea urmari asupra celor care au incalcat legea, asa ca hai la vot cu mic cu mare.

PS: Si ca sa nu mai scriu inca un articol de nepublicat, tin sa precizez ca unii ca – iftimie pd-l, cazan pndc si chiar primarul leo – au facut taraboi pe cresterea pretului la caldura data de tatal zanei surprizelor (cea pe bune). Departe de mine sa zic ca trebuie crescut tariful sau sa-mi dau eu cu parerea daca societatea fura sau nu, dar iubesc momentele de dinaintea alegerilor cand unii se bat cu pumnu’n piept pentru dreptate si cinste pentru romascanul platitor de taxe, cand, in urma cu nu stiu cati ani, au aprobat cu nonsalanta contractul si, de atunci si pana acum, au mai aprobat scumpiri de pret la firma cu pricina. Te mai pui la un pic?!

Ma enerveaza

Ma enerveaza din ce in ce mai mult oamenii mototoli si fara personalitate. Oamenii aceia care nu-si gasesc niciodata cuvintele sa-ti spuna in fata ceea ce, de fapt, gandesc. In ultimele zile, povestile din cripta cu mine ar putea castiga oscarul la categoria sf. Macar de-ar fi pe bani sau cu diplome. Eu nu mai am timp de povesti despre altii, nici macar sa le ascult pe cele despre mine, care, odata, ma amuzau.

Azi am inteles tot. Ziua la mine bate spre 48 de ore. 15 muncesc, 8 dorm, cinci minute mananc trei mese, iar restul: sunt la durau, in biroul unuia dintre sefi, prin doua birouri din niste institutii publice si doar la doua partide mari, cu 1-2 candidati de partid. Probabil ca spiderman si alti eroi ar trebui sa invete de la mine, o invisible woman, care este peste tot si cu toti, dar nimeni nu-mi simte nici prezenta, nici lipsa ei. Daca pentru orice prostie si grija altora despre unii s-ar strange un leu, am hrani multi saraci. Dar na, am zis doar ca prostia nu doare si nu costa. Inca.

Propun ca stimatii candidati sa dea drumul la un forum pentru romascani, dar nu pentru idei de dezvoltare si propasire a neamului, ci un forum in care fiecare sa-i spuna celuilalt ce crede despre el. Asa macar am lamuri niste lucruri si ne-am pune pe treaba.

Ramaneti calmi. Brb.

Ghinion de ghinion

Ma urmareste ghinionul. Nu sunt superstitioasa, pentru ca marti nu am trei ceasuri rele, am mai multe si parca marti e zilnic, pisicile negre ma ocolesc pentru ca in jurul meu latra a paguba cainii cu covrigi in coada si numarul 13 nu ma enerveaza atat de tare precum invocarea lui 69 ca pe ziua de salariu.

Mi-as fi dorit sa nu scriu despre munca mea, insa nu am optiune. Ori scriu despre asta, ori nu scriu deloc, pentru ca altceva nu mi se mai intampla (da, stiu, nici eu nu cred asta). In prima zi, la noul loc de munca, am daramat un dulap, aproape peste un coleg, aproape cat sa-l fac una cu o canapea. La cateva zile, toata aparatura s-a stricat… nu iremediabil, ci costitor. Apoi, pana si maieul s-a pus de-a curmezisul carierei mele. Ieri, inexplicabil, o inregistrare pe o caseta cu o camera de inregistrat a disparut, iar ca sa citez clasicii inca in viata: s-a voalat filmul. Azi, un distins politician, cu bmw x5, a ramas fara motor sau altceva grav si s-a anulat intalnirea. Si azi e abia joi.

Ma urmareste ghinonul, dar, in curand, ca-n banc, dupa atata alergat, am sa ma impiedic. Iar cand o sa ma ridic, offf… Probabil ca voi fi prea batrana sa mai fac ceva sau, cealalta vorba, cand e sa ai ghinion gasesti un cui si-n... ureche.

Ramaneti norocosi. Brb.

Maieul dinamita (II)

Am revenit pe subiectul maieului pentru ca a venit si factura la desfundatul canalului. Maieul aruncat in buda costa firma circa 86 de lei. Defalcat: vreo 35 de lei desfundatul in sine (pret ok), vreo 20 de lei deplasarea (sa zicem, desi si cu taxi-ul e mai ieftin) si… restul, in afara de TVA, e reprezentat de o “bonificatie” – de 8% si de nu stiu ce indice de extraordinar de munca dificila – indice care e de inca 25% din valoarea efectiva a lucrarii. Pai da domnule, cu preturile astea scoase din veceu, pardon din burta, si procente peste procente justificate prin denumiri abtracte, dar aprobate de CA, normal ca salariile lu’ domn directori e de zeci de milioane! Pai ma gandesc acum ca trei bude infundate pe zi, scot un profit frumusel. Daca merge apa, iti ia bani, daca nu merge apa – tot iti ia bani.

Astept si devizul de la inlocuitul conductei, cu materialul clientului, platit din banii clientului. Manopera poate fi mai scumpa decat materialul? Poate doar la AcvaServ, care scoate bani si din apa pura si din apa cu kkt. Iar sondajul din stanga arata ca tocmai fara apa nu putem trai. No apa, no AcvaServ. Vin la pachet.

Ramaneti cheltuitori. Brb.

Barfa puturoasa

Un domn ce aduce a butoi, invitat la unul din miile de posturi locale tv, intr-una din multele seri electorale, intr-una din miile de emisiuni libertine a incurcat tematica emisiunii, dand cu mucii in cazanul cu fasole. Gurile rele spun ca acesta a fost sfatuit inteligento-financiar sa laude soseaua E85 si drumurile E85 si viata E85 si baronul drumurilor si cate si mai cate. Numai ca, din motive ce tin de extraterestri si de psihologia inversa, in a doua parte a emisiunii, din butoi au rasarit numai cuvinte de lauda la adresa rodiilor roditoare ale portocalilor. Si uite asa terciul din care se hranesc porcii fu rumegat in grup, iar finalul povestii a fost unul fericit, in care cazanul sia-a facut plinul cu tuica, iar unii au ramas cu borhotul puturos. Urat mirositoare e politica alcoolului de casa.

Ramaneti barfitori. Brb.

Maieul dinamita

Din cauza unui maieu-maiou-camasa de forta fara maneci-flanea, ieri nu mi-am tinut promisiunea. Nu ar fi pentru prima data, dar situatia a fost clar de kkt, iar scuze am o mie. Ca sa ma fac inteleasa, un maieu ratacit prin conducta de canalizare a unuia din multele sedii pe unde lucrez a facut poc la teava si teava ne-a pocnit cu ce ne doare mai mult – cu jet. Trecand peste incidentul nefericit, tin sa mentionez ca serviciile AcvaServ pe reparatii sunt de tot kktul iesit din teava, in sensul ca teava nu a fost lipita nici dupa trei zile de cand angajatii societatii tot vin si pleaca cu mana tot in locul de unde a tasnit problema.

Recunosc faptul ca greseala e a maieului, care s-a dezbracat de persoana pe care o incalzea, si a vrut sa se sinucida in toaleta. I-am pus in vedere sa ramana drept, lipit de piele si sa nu mai intre la apa.

Ramaneti frumos mirositori. Brb.

Mea culpa

Pentru fanii mei, carora le-am lipsit in ultimele doua saptamani, “imi fac mea culpa” si promit sa nu se mai repete. Promit, nu jur. Unii intra in gura presei, altora le iese printre dinti, iar mie mi-a cam mancat zilele. Dar gata cu munca pe santierul patriei, ne intoarcem sa zambim…pentru Roman.

Si, ca promisiunea sa fie onorata, voi anunta in avans despre ce scriu, ca sa ma oblig sa scriu si sa nu dau vina vesnica pe eternul timp. Maine o sa scriu despre politicieni, glumele de santieristi, pretentiile de politologi si seninatatea minciunii.

Ramaneti calmi. Brb.

Esti ok si nu prea

Umbland din bar in bar sau din bar pe bar, am dat peste revista noastra, a familiei romascanilor, ok. E super ok revista, mai ales ca-i moca si ca are si un pic de util, si un pic de sfat si un pic de reclama, plus un pic de umor. Deci... ok. Ce nu e ok e numarul din octombrie, unde editorialul semnat de o doamna consilier este nici ok, nici gay (ca sloganul – esti ghei, dar esti ochei). De fapt, pe o pagina intreaga, editorialista a reusit sa ma eclipseze si pe mine, care sunt as in alambicaturi grosolane din putul gandirii extrase.

Pe scurt: editorialul este despre sobolani, pardon - soriceii din politica, si cascavalul lor, adica banii nostri. Eroii din poveste nu-s cenusaresele, albele ca neaua sau piticii cei voinici, ci – bestila (a se citi best imobiliare), termopila (termoplast) si energila (chiar ca-mi dau iar singura peste omuletul de la picior – dorin-el). Sau cel putin asta am inteles eu ca sunt personajele. Foarte reusite, de altfel. Insa, povestea cu labirintul si goana dupa cascaval nu am prins-o. Ori e prea incalcita mintea mea, ori cascavalul e imputit, ori soricelul e ala de-l legi la calculator, ca finalul de poveste nu e nici hepi, nici sed, nici ochei. N-am inteles de ce unii au crescut in boxa, de ce altii se incalzesc cu energie si altii se uita prin termopan, nici care dintre astea trei variante e cea corecta. Mai grav este ca urmeaza si ok reloaded, ok se intoarce si raxbunarea lui ok, editorialul avand, la final, “va urma”.

Pana cand soriceii vor reveni sa alerge din nou prin pagina revistei dupa cascaval, am dat pagina si mi-a sarit dintre randuri articolul colegului editorialistei, marius neculai. Offf, pai nu-i ok. Pe prima pagina era soricel, pe a doua e “un om printre oameni”… era culmea sa fie “un om prinre sobolani”, ca l-ar fi mancat pisicile, pardon hienele. In fine, politica… editoriala e ca schweitzer-ul, plina de gauri gaurele.

Ramaneti ok. Brb.

Sa ne frecam mainile impreuna

Foto 1: Sa facem lumina!

Primarul Leo face pac pac sau tzac pac si… uitati... luminita de la capatul tunelului. Stapanul luminii sa fie oare? Nu cred, parca… cu energia e altul…

Consilierul Alin – Nu sefu, nu asa, uite… din incheietura… se face. Apesi aici, langa rosu, de cate procente are psd-pnl, si vine lumina din cer direct in mana.

Vicele Constantin – Asa baieti, munciti sa dati lumina romascanilor, ca sa vada gropile din asfalt si mizeria de pe trotuar.

Foto 2: Exersam, invatam, practicam

Dupa cum se observa, frecatul mainilor devine un obicei printre politicieni. E ca spalatul pe maini. Unii isi freaca degetele, sa nu le scape nimic printre. Altii, parca scot asul din maneca. Ultimii se uita admirativ, sa mai invete si ei cum e cu puterea, ca pana acum au tot secondat si... doar atat.

Foto 3: Efectul luminii

Primarul Leo e fericit. A invatat in sfarsit cum e cu mainile impreunate. Energia s-a disipat si, ce sa vezi, lucrurile rosii s-au transformat in portocalii…Lumina asupra rosului are efecte devastatoare! Oare dintr-un pic de mov si un pic de lumina la ce se ajunge?!

Fotografii (de la zilele toamnei) preluate prin bunavointa unui prieten vigilent, caruia ii multumesc pe aceasta cale. De interpretarea imaginilor ma fac vinovata… simteam nevoia sa zambesc si preferam sa zambesc pe seama altora, ca de mine sunt satula. E ca faza cu mainile, cateodata te saturi de ale tale! Lor le era, de fapt, doar frig... Brrr, ce vremuri!

Ramaneti zambitori. Brb.

Must fara ciocan?

Vocea romascanului simplu ca mine si compus ca perfectul a fost ascultata de edilul nostru portocaliu, care mi-a adus si mie ce nu vazuse parisul, dar vazusera barladenii – festivalul toamnei. Editia 1 - care incepe sambata si se termina odata cu vinul. Festivalul va fi udat cu must, vin si hranit cu pastrama (cred, eu zic oricum pas). Toata pomana electorala se va tine in Parc, unde nu-i loc de ciocanul de la barlad, doar de nicovala dintre Roman si Piatra. Mare pacat, eu am sa ma dau in dale, dar asta abia dupa ce voi bea.

Ramaneti tomnateci. Brb.

Spala si fugi

Azi, la conferinta primarului ales, tinuta in sediul partidului portocala, am aflat ca e ziua “spalatului pe maini”. Probabil spalatul pe maini de mirosul banilor murdari, de afacerile care put si de spalatul rufelor in public (toate aceste enumerari nu fac referire la partidul nominalizat). Nu stiu daca e cu cruce rosie, dar unii chiar au zis ca s-au spalat de toate pacatele, respectand cu sfintenie traditia. Sper ca nu s-au spalat si cu problemele mele pe cap.

Eu ma spal pe maini dimineata, dupa ce fac pipi (care coincide de multe ori cu momentul dinaintea mesei), dupa ce mananc (atunci cand imi lipsesc tacamurile) si mai sunt cateva momente, dar le pastrez pentru mine. Totusi, daca unele dintre momente si gesturi de a te spala sunt obligatorii, ma intreb de ce trebuia sa existe ziua spalatului pe maini si nu e anul sau deceniul spalatului pe maini?! Si nu numai pe maini, dar si prin alte locuri. Chiar si spalatul hainelor sau a dintilor este indicata. Parerea mea.

Ramaneti curati. Brb.

Ridic drapelul alb, cu tricolor

Am inchis, temporar, accesul la blog. Motivul a fost faptul ca nu am avut timp de barfe si… va pacaleam si plictiseam degeaba. In toata strategia mea de revigorare a blogului, s-a creat in jurul persoanei mele tot felul de fabulatii. Nu. Nimic nu e adevarat... cu exceptia a ceea ce va spun eu.

Totusi, printre adevaruri, va lansez si propunerea ca acest blog si comentariile din cadrul lui sa ramana in acest cerc restrans. Sa nu extrapolam lucrurile la viata mea profesionala! De la inceput si pana acum, regula a fost cred eu clara si prefer sa o respectam si pe viitor. Blogul imi apartine, nu iau bani de la nimeni pentru el si nu are legatura cu slujbele (nebisericesti) sau cu cine-mi sau ce-mi trece prin cap sau prin asternuturi. Cu increderea ca relatia poate continua in termeni zambitori, ramaneti calmi. Brb.

Bilant la saptamana

Din motive tehnice si profesionale, plus profesioniste, inmultit cu deontologice si foarte putin mercenare, mi-am ingropat blogul si comunicarea cu fanii, mai ales cei plictisiti deja si pe care ii mai plictisesc si eu. Motivul este preluarea unei raspunderi si unor raspunsuri la postul romtv, unde nu promit ca voi face sarea cu marea sau mare in sare, nici din rahat bici, ci doar voi incerca sa formez o echipa. De oameni si de profesionisti, in aceasta ordine. Am vazut ce e acolo, oamenii isi stiu meseria si sunt suficient de inteligenti si de profesionisti pentru a-si urma interesul personal, care, macar in 10%, sa coincida cu spiritul de echipa. E suficient pentru ca, in catva timp (nu o viata de om), sa faca din aceasta tv ce nu a vazut Par(ad)isul din Roman. E un nou test pentru mine, o ambitie personala si cred ca ceea ce nu au putut altii (din motive clare), putem noi. E drept ca asta zic acum, dar pana acum mi-am onorat promisiunile.

Cu alte cuvinte, cu un picior (adica pe picior mare) in monitorul si cu sufletul pe la romtv, vedem noi ce grozavii mai facem, de auzit se vor zvoni. In principiu in tot orasul, ca o mare familie a romascanilor ce suntem. Fara doar si poate, prietenii stiu de ce.

Ramaneti calmi. Brb.

Sondaj nefinalizat de zambitor

Nu am timp sa-mi scriu parerea despre parerile voastre dupa expirarea timpului prevazut, dar niciodata nu este prea devremea. Ca sa impac si capra si varza, fara niciun apropo la capra, concluzia este una simpla: eu sunt asa cum sunt si cam greu ma mai schimba cineva. Acel cineva trebuie sa fie mai bun decat mine, deci exclus politicienii de duzina. Mai buni sunt cativa care lucreaza sau care au lucrat in presa sau putinii din jurul meu cu pareri pertinente si argumente solide, dar ma tin departe de ei, ca sa raman asa cum sunt – zambitoare.
Nu am sa raspund la sondaj decat celor care incearca, neputinciosi fiind (altfel ar reusi) sa fie rautaciosi, dar nu stiu ca acest lucru nu ma sacaie catusi de putin tocmai pentru ca argumentul lor e zero, iar eu am antrenament printre oamenii destepti. Sunt cativa care au bifat in sondaj ca blogul este plictisitor, parere pe care eu o respect. Pentru ca respect parerea unora, va invit pe cei plictisiti sa cautati fericirea, idealul, dinamismul si atractivitatea in alta parte. Pe Marte, pe wordpress sau intr-o carte. Trebuie sa invatam sa ne asumam niste vointe si sa ne tinem de ele. Eu mi-am asumat un blog, critica lui si a mea si vointa de a fi altfel, adica zambitoare. Nu mi-am propus sa distrez pe nimeni. Nu mi-am propus sa fac bani din ce scriu sau sa am citiri. Ele, citirile, vin de la sine, nu pentru ca eu sunt cineva, nu pentru ca sunt rautacioasa sau amuzanta, nu pentru ca sunt pertinenta, ci pentru ca mai am cativa prieteni care ma accepta asa cum sunt. Cercul meu este restrans, lucru asumat. Pentru distractie si evadarea din plictiseala exista Elodia, Hustler, fata de la pagina 5, cocalarii si pitipoancele. Slava Domnului, variante la cele enumerate – inca o mie. Hai va pup pe plictiseala!

PS: Nu am timp de strategie de dezvoltare a blogului asa ca, in lipsa de propuneri, ramane cum am stabilit in gara! Aaaaaa, si oricum, per total, ies pe plus, cu profit si fara prea mult TVA.

Ramaneti vioi. Brb.

Blogarim maria ta

Doi dintr-o lovitura… De la unii si altii am aflat ca ni se numara ouale, pardon blogurile. Unii ne enumera, ca la puscarie, cu numar de identificare si poza, altii ne enumera ca la catalog, cu note de satisfacator sau ne… E bine ca ne strangem randurile, iar la ora de bilant, hai la patru luni, trei saptamani si doua zile, sa nu dam pe minus. La mai multe posturi si critici!

Ramaneti calmi. Brb.

Multumesc ca va multumesc

Dintr-o dorinta absurda de autoconservare, intr-un oras atat de mic incat simt respiratia unsuroasa a celor din fabricii, am dorit sa nu fac public - sa nu devin oficial un alt reprezentant al RomTv. Asa cum am spus, a fost un gand tamp, pentru ca in roman nu exista secrete, mai ales in ceea ce ma priveste. Vestea ca ma duc acolo sau aici a ajuns la urechile multora cu mult inainte ca eu sa accept invitatia, adica duminica.

Dintr-o datorie la fel de absurda, recunosc ca, de luni, reprezint postul local tv romtv si vom vedea daca o sa tina pana maine sau pentru o eternitate (sa speram ca nu cat cimitirul eternitatea, care-i pe moarte). Asta depinde doar de echipa de aici, pentru ca eu sunt dintre putinii care vin inca la serviciu de placere si nu din obligatie, datorie sau neaparat din motive financiare. Nu-s sefa, cum zic sau cred unii. Incerc sa schimb ceva, dar faptul ca vreau nu reprezinta si o garantie ca pot, dar e mai mult decat nimic.

Un a, un c, o t… si multi altii au scris sau vorbit despre “functia”, “numirea” si altele care mi se intampla acum. Ma bucur ca nu se mai vorbeste despre cine imi incalzeste patul, motiv pentru care, pentru prima data, am sa privesc comentariile facute pe seama schimbarii sticlei ca pe o incurajare. De care am absoluta si nu absurda nevoie, asa cum nici laudele mele nu bucura pe nimeni.

Pentru cei care nu au aflat, raman la Monitorul, astfel incat ne auzim in scris. Plus blogul. Asa cum zicea un coleg azi dimineata, ma citesc pe blog vreo suta de oameni, ma citesc la ziar inca o mie si ma vad la tv inca 10.000. De aparut nu vreau sa apar la tv, pentru ca treaba se face si in spatele camerelor de luat vederi, prin colturi de oras sau la cafea. La cafea cu romtv ne vedem maine dimineata, sper ca pentru ultima data, ca noaptea ma vad libera… la romtv si e deja suficient.

Ramaneti calmi. Brb.

Liberalii sunt pe cai mari si scumpi

Am mintit ceva mai devreme ca nu stiu nimic despre liberali. Mi-am amintit, dupa o discutie cu un fost politician. Auzisem eu ceva barfe despre ei, dar cred ca din cauza contractului cu televiziunea, incepusem sa omit unele fapte si vorbe. Asadar, inainte de a pica de tot in boala lui Alzheimer, se spune ca deputatul “de (el)” si-a tras un Porsche Cayenne, o masinuta nino nino care face vreo doua salarii de-ale mele, adica la un pret ce incepe de la 50.000 de euro (fara tva) si se duce intr-o suta (de mii, dar tot fara tva)… Eu zic ca-l are pe cel de o suta, care merge cu 275 km la ora. Asa sa tot faci naveta bucuresti – roman! Mai stiu si ca a scos masina la plimbare printre angajati, dar ei nu s-au bucurat la fel de mult ca mine… Entuziasmul muncitoresc de pe plantatie paleste in fata armasarilor putere sau poate la mijloc e vorba doar de invidia lumii. In plus, se pare ca el merge tocmai cu VW ala prapadit, ca se aude ca da bine la electorat modestia bate-o vina.

Si tot despre liberali mi-a mai soptit gura lumii ca platesc, de ceva vreme de acum, 50 de mii de euro lu’ un domn consilier pe probleme politicoase de la capitala, consilier ce fu, o vreme, sfatuitorul lui jiji de la png su omg sau cum i se mai spune partidului cu pricina.

Ramaneti barfitori. Brb.

OMG, DBLM ce PLM?

OMG!

Multumiri prietenilor, care nu sunt dentisti, dar care au grija de zambetul meu!

Ramaneti zambitori. Brb.

Intuitia de fata mare nu ma-nseala!

Vorbeam acum ceva vreme despre demisia ex prefectului mocanu pe motive de cuie batute-n talpa de primarul pesedist, dar care, conform barfelor, avea un substrat - ce nu mai mira pe nimeni – electoral. Omul nostru avea oferta pedelistilor de a se candida pe el si se pare ca e din ce in ce mai greu sa-l refuzi pe pinalti, altfel risti sa vezi rosu in fata portii catre rai (a se citi politica). Se confirma faptul ca, in preajma alegerilor, coincidentele nu miros a bine, ba, din contra, put a coaja de portocale.

Spun gurile rele ca pedelistii au platit cinci miliarde pe caciula de candidat, suma cica mica in raport cu incasarile lunare, anuale si de mandat in cazul unor succesuri. Ceilalti, de pe la alte partide social-democrate si liberale, nu stiu daca au cotizat la seful de partid sau, din contra, au platit pe altii sa nu candideze. Pe la altii, umbla ciuma si malaria, iar candidatii se imbolnavesc subit, cum e medicul harbuz, moment numai bun pentru gurile rele sa spuna ca va veni un alt candidat care nu a avut loc prin colegii. Unii au zis ca e voba de seful cel mare si bun de la serviciile alea mari si rele, iar altii au spus ca medicul veterinar va fi inlocuit de medicul romascan, proaspat demisionar din consiliu. Iar in ceea ce-l priveste pe mocanu, abia l-a pus seful lui de partid lider in Consiliul Local. Sa muste barosanul bancilor mana celui care l-a hranit?!

De la liberali nu am nimic proaspat, pentru ca acum sunt ocupati sa iasa din rahatul cu mot al promisiunilor electorale neonorate si nu au timp de invarteli. Oricum, daca ceva pare clar este ca fostul sef de campanie al lui ursa, n-a avut soarta lui lazar din biblie, ci a fost asezat pe lespede si pus sa stea cu mainile la spate, asemeni prietenilor lui, care stateau in locuri reci si intunecate tot cu mainile la spate, dar, eventual, si legate.

Ramaneti intuiti. Brb.

Sondaj personal

De la primele postari, mai multi prieteni, cunoscuti, straini si inamici (a se citi – oameni cu parere diferita de a mea) mi-au criticat, admirat sau apostrofat stilul si subiectele. Nu am putut sa modific nimic, deoarece nu am avut si nu am un plan. Am scris ce mi-a venit in cap, daca am avut timp, si numai ce am considerat EU ca este de spus/scris/comentat sau barfit. Fiind nascuta intr-o zodie schimbatoare ca politicienii, nu am niciodata o idee clara despre ce sa fac si sunt zapacita in toate proiectele mele. Azi scriu “de bine”, ca maine sa ma enerveze la culme vanzatoarea de la chiosc sau taximetristul din colt si sa tun… degeaba, sa-mi vars nervii printre dinti si randuri. Asa sunt eu, dar asta nu inseamna ca potentiala comunicare nu poate fi imbunatatita. Hai sa vedem daca trebuie sa ma schimb si sa schimb blogaritul… Asta nu inseamna ca am sa si trec la fapte, dar in mod sigur am sa tin cont de parerea voastra, pe care am s-o bifez undeva intr-un colt al capului, langa neuronul care abia mai zvacneste de atata lancezeala.

Sondajul permite bifarea mai multor optiuni, mai ales ca am descoperit ca am calitati cu nemiluita (de fapt, am doar calitatile enumerate aici).

Ramaneti calmi.Brb.

Lipsa de originalitate

V-am mai spus si altadata ca noi, romanii, dar mai ales ei – politicienii – sufera sau suferim impreuna sau fiecare luat separat - de lipsa de originalitate. Marius Neculai, candidatel din partea pedele si-a facut si el blog, doar ce daca poate cazan, inseamna ca si tata leana e in stare. De parca sloganul “ai blog, esti cineva’ se poate aplica… si la alegeri.

Bag de seama ca toata lumea vrea sa comunice, cu gura (a se citi pri viu grai) sau cu mana (a se citi limbajul trupului), iar mai nou – prin blogareala. Bag de seama ca in campaniile electorale, blogurile cresc ca ciupercile dupa ploaie si noroc de inundatii ca ne mai spalam si noi… din pacate. Asa cum ne-am obisnuit, imediat dupa campanie, blogurile sau faliment din lipsa de “viziune” (vezi blogul lui ex). Nu ma pricep la campanii, la politiceni si mai ales la electorat, dar votul nu se castiga asa. Unii spun ca trebuia sa ai plasa plina… de articole pe blog … sau spinare fara spondiloza si batuta bine pe umar de seful de partid.

Daca ar fi sa bat campii, as crede ca blogul lui neculai vine ca raspuns la site-ul lui alin lucian si fara emanuel antochi. Noroc ca nu votam pe blog, altfel singurul castigator ar fi ZdR si “clica” de cinci agarici comentatori care-si sustin, pe bani, sefii care candideaza si ei pentru o buca(ta) de ciolan.

PS: Si, ca sa-mi mentin statutul de “neprietenoasa”, nu am putut sa nu remarc faptul ca marius si-a copiat in introducere un articol publicat in ZdR, dar care, in mod sigur, nu e scris de cineva de acolo. Un sfat, si asta e gratis: la sublinierea “Daca ar fi sa fac o ierarhie a valorilor in care cred, aceasta ar fi: familie, credinta, educatie” s-a strecurat o eroare, parerea mea, ori aveti valori, ori aveti ierarhie, ori nu le-aveti. Utilizarea alaturata a lui “daca” si “ar fi” este ca si cum as spune eu “daca as fi cea mai buna, as reusi sa ies deputat odata si odata”. Complet neadevarat si de mare ineptie. In rest, succesuri la alegeri si la blogarit!

Ramaneti calmi. Brb.

Pleaca unii, vin ai nostri

La cel putin doua canale media din Roman se anunta schimbari... Pleaca unii si, cum e si normal, vin altii. Roata, roata si iar roata. De la ZdR deja a plecat un om important spre alte zari, dar sirul schimbarilor continua si p-aici si pe la case mai mari. Nu port eu nimanui sambetele si nici grija, dar e pacat ca ramanem din ce in ce mai putini. O familie mica, unde fiecare fiica se marita, pleaca la casa ei si parintii tre sa faca un alt copil, sa le tina de urat. Numai ca, la cate E-uri mancam zilnic, e tare greu sa mai concepi ceva, iar fertilizarea in vitro nu da intotdeauna “succesuri”. Iar mai apoi, dupa ce-l concepi si-l dai in familie, copilul trebuie crescut, educat si tinut in frau, sa nu scape la maritis mai devreme de cand trebe. E greu sa fii parinte, dar mai greu e sa fii patron de ziar, radio sau tv si sa nu mai ai pe cine angaja. Noroc ca familiile mici nu mananca mult. Mama surogat sa tot fii!

Voi reveni cu cine vine si cine pleaca, dupa ce barfa despre nunta fetelor din presa va aparea pe la stiri, ca sa nu arunc eu prima piatra. Nu-i frumos, nici sanatos pentru viata de cuplu din presa romascana. La cat de mic e orasul, pun pariu ca maine suntem invitati cu totii sa cinstim sampania si atunci barfa va fi la liber(alo)-democrato-social.

Ramaneti calmi. Brb.

Bufet imbufnat la liber-ales

Liberalii au organizat azi o masa (a se citi premiere), pentru pensionari, pe lac, pe spinarea lebadoiului. Fiind campanie si deschidere totala catre soarele galben, oamenii au si dat navala, ca doar e moca, iar daca mananca si din palma liberalilor si a pesedistilor si a pedelistilor nu-i bai, doar painea noastra e una, cea de toate zilele. Muzica, atmosfera, papa bun, oameni buni… aproape nimic de comentat. Numai ca, nici nu incepu bine paranghelia, ca vreo doi oameni decolorati sau colorati in curcubeu, infiltrati pe ascuns printre penelisti, au si urlat ca organizarea e prea libertina. Ca ce daca li se da masa si cantec, daca nu li se aduce si mancarea la masa! Liberalii au ales ideea unui bufet suedez, lucru ce nu fu pe placul “varstei a treia” care a fost nevoita sa aleaga intre a se sprijini in baston sau a-si pune-n farfurie papa bun. Unii nu au putut face alegerea si s-au dus suparati acasa, blagoslovind liberi ca liberalii nu au stiut sa angajeze ospatari la masa. Tineretul asta! N-ai cu cine! Daca le dai nu-i bine, daca le dai parca iar nu-i suficient.

Eu am baut suc galben, sa fac impresie buna, pentru ca painea era asezata pe servetel portocaliu. Probabil era aranjamentul vechi, ramas de la locale, din alianta, cand cu o mana mancai painea coapta din lanul galben, iar cu cealalta mana te stergeai la gura cu servetelul portocaliu. De sange, ca bale nu ne mai curg de mult, iar mucii se sterg cu maneca.

Ramaneti politic(osi). Brb.

RomTv, liberalii si portocalele

Aseara am fost in vizita la emisiunea de la RomTv cu liberalii si pedelistii. Noul bred pit de la water-holly-wood, care seamana mai degraba cu actorii din filmele indiene, vorbeste chiar mai mult decat mine. Si, in ciuda echidistantei mele, cred ca bate campii fantastic. Parerea mea, de cetatean. Sa-mi vari pe gat sase metri cubi de apa, cand imi mai vara si asociatia pierderile, la un pret care cuprinde oricum si pierderile de pe reteaua orasului, e o ineptie si o ilegalitate. Plus, numai faptul ca ma obligi sa beau apa in loc e bere sau vin, dar nici nu ma lasi sa beau prea multa, pune capac la oala cu bors. Atat timp cat societatea are contract cu asociatia, iar eu am apometru, beau doar daca vreau. Iar tata mi-a spus ca apa rugineste instalatia, iar unii spun ca de anul asta am nevoie de sange-n instalatie. Nu sange diluat cu apa. In fine, succesuri tuturor!

Ramaneti bauti. Brb.

Barfa portocaloasa

Purtatorul de cuvant al Primariei Roman si-a schimbat look-ul, dar naravul ba. Eu nu am vazut, dar spune lumea ca i-a sarit ciocul de pe fata si “belciugul” din ureche. Motivul nu are nicio legatura cu nevoia de schimbarea de look, ci, mai degraba, vine la pachet cu numirea pe functia de relationist cu presa. Gurile rele spun ca o echipa de jurnalisti rataciti prin Primarie s-a aratat revoltata de atitudinea purtatorului all-do de cuvant care nu i-ar fi pupat pe ambii orbaji si, imediat, echipa a pus mana pe telefon si l-a sunat pe nea jiji, intrebandu-l ce-i cu parul de pe fata si cercelul din urechea purtatorului de cuvant al unei institutii serioase. Ei si, uite asa, dupa vreo trei – zece zile de la intanplare, all-do fu impins la barbier si tras de ureche sa-i sara cercelul. Asa zic unii, adevarul nu-l stie oricum nimeni.

Ramaneti barfitori. Brb.

Mercenarul, deontologul si profesionistul

Deontoloaga cum ma stiti, m-am intors la vechea pasiune – politica si am ingropat securea razboiului cu mai vechii mei prieteni, liberalii (!???). De asta seara, dau si din gura, ca de mana mea pe tastatura s-a saturat Romanul. Ma intorc cu fata spre Est, spre o veche pasiune cu de-a sila - televiziunea, acolo unde imaginea nu face cat o mie de cuvinte, ci cat o mie de neplaceri. Intodeauna am preferat scrisul, in spatele unui nume deloc sonor, in spatele unor cuvinte smulse cateodata cu forcepsul sau a unor fraze ce curg ca laptele si sunt dulci ca mierea.

Diferenta intre tv si ziar sta in imagine, din pacate. La ziar, important e ce spui in scris. La tv, important e cine esti, cum esti, ce spui si de ce spui. Imaginea de pe sticla e ca imaginea de pe cutia de lapte, cu Fulga. Ba iti vine sa razi, ba iti vine sa-ti bagi paiul in ea.

Asta seara, la teleziunea (r)romascana, ma duc si eu sa dezbat rentabilizarea societatii AcvaServ si sa aflu daca pot bea apa si din mana PD-L-istilor. Apa de la PSD nu ingrasa sau poate nu beam eu suficient… Merce(na)rie, papetarie si birotica. Sau, mai simplu, emisiune la RomTv. Fara secure, fara sange si, sper eu, fara carne de porc sau vita! Doar lapte… si miere.

Ramaneti calmi. Brb.

Intre ciocan si PSD

Barlad. Dulce targ social democrat. Cu primar din partidul rosu, Barladul nu se dezminte de Roman, avand aceleasi festivaluri populiste si populare, pe placul romanului si Romanului. Cum anul acesta am pierdut festivalul berii, sambra oilor si alte lucruri pentru halit si beut pe bani publici :D, am recuperat in weekend, la festivalul toamnei sau tomnii sau recoltei. Nu are importanta motivul, important e ca vinul curgea, micii se parpeleau pe gratar, iar mirosul de pastrama iti lua nasu’ din loc. Un pic de tulburel si un pic de must, sa puna capac.

Provocarea nu a fost sa mananc mici in saramura si pastramioara la protap, ci sa ma dau in iuj, parca asa se spune. Pe vremea mea, la mare cautare era balerina. Acum, ciocanul e un “must” (a se citi pe engleza). Zis si facut. In primul rand, am vazut barladul de sus, cu capu-n jos, si am realizat ca totul tine nu de infranarea fricii prin curaj, ci de inconstienta. Dupa povesti fantastice despre cum iti rupi oasele, faci pipi de la brau spre gat si vomiti pe tine si pe altii, m-am urcat si am supravietuit. Inconstienta sau nu, dupa ce am coborat, am realizat ca distractia merita. In ciocan, cu capu’n jos, lumea e aceeasi. Cu melteni, agarici si miros de lipsa de apa. Cel mai greu nu e in ciocan, ci intre ciocan si nicovala.

PS: Pe toata strada principala, de o parte si de alta, existau, confectionate din fier, aranjamente pentru flori. Multe flori, din cinci in cinci metri. Culmea, nesmulse, neindoite, nerupte. Aaa, si nu spun asta pentru ca am stat prea mult cu capu’n jos. Cand am vazut florile, eram cu picioarele pe pamant.

Ramaneti calmi. Brb.