Tarancuta, tarancuta…

De Paste, am cutreierat si eu meleagurile apropiate ale patriei noastre. Frumoasa tara mai avem (nu am sa spun: pacat ca e locuita, dar am sa spun - pacat ca pet-urile sunt mai dese decat pestii din rauri)! 

Prima oprire: Lacul Rosu (trecem si Cetatea Neamtului, la prima oprire, desi fu a treia, insa subiectul e comun). Pe drumuri unde numai voinicii s-ar incumeta sa calce/urce, domnisoare cu degetutele iesite din pantofiorii aurii sau din sandalutele roz au cutezat sa paseasca! In pozitii cat mai incitante, cocotate pe pietrele care-l vegheau pe Stefan, fetili se pozau, pentru noua colectie primavera-vera, de pe pitzipoance. Iar la Lacul Rosu, era un must incaltatul in pantofiori rosii, care sa sublinieze aparteneta sau comuniunea cu natura, cu lacul cel rosu, de rusine probabil. 

A doua oprire: Varatec. Am aprins o lumanare, am vizitat interiorul manastirii si am iesit. Ca orice om, am nevoi lumesti, care se pot consuma numai la toaleta (sunt contra satisfacerii nevoilor pe marginea drumului, la firul ierbii, langa peretele magazinului sau in scara de bloc). La toaleta, ma astepta o maicuta, imbracata cu hainele cele sfinte, care taia bilete (de fapt nu taia niciun bilet – a nu se citi evaziune, ci biznis) – taia hartie igienica roz pentru cei care doreau sa faca pipilica si care plateau 0,5 lei de “telefon”. Cred ca maicuta gresise cu ceva si platea pentru pacatele ei sau ale altora, pentru ca simplul fapt ca “un trimis al lui D-zeu” statea la buza toaletei mi se pare macar ciudat. Nicio munca nu mi se pare injositoare, doar lenea e putoare mare, insa “slujba” maicutei mi s-a parut absolut nelalocul ei. Cred ca orice loc din lume este bun pentru rugaciune si contemplarea vietii, insa mi-e greu sa cred ca nu a gasit un om necajit, caruia sa-i dea 20% din incasari, care sa stea in straie lumesti si sa-mi taxeze nevoia. In fine, unii spun ca e normal, eu am alte trairi!

Ramaneti calmi. Brb.

Doar Hristos a Inviat original!

Din an in Paste, adica de la Craciunul, Revelionul si Pastele trecut am dat in lehamite cu sms-urile plicticoase, pline de evlavie si cuvinte care, de fapt, nu spun nimic, despre cum Pastele ar trebui sa-mi umple sufletul de lumina, casa de bucate alese (fara zahar si grasimi) si capul de neuroni. Nimeni nu mai este original si, in lipsa de inspiratie, unii au mai dat si copy paste de pe site-urile de profil, cu modele de sms-uri grele, pline de intelepciune! 

Pe vremea mea, de Paste nu aveam iepurasul care topaie fericit si imi aduce cadou oua de ciocolata. Pe vremea mea, era doar Paste = lumina de Inviere+Hristos a Inviat! Frumoase vremuri…

Militez importiva sms-urilor lungi, cu multe urari aiurea, trimise din grup in grup. Un telefon/sms cu Paste fericit sau Hristos a Inviat face cat o mie de cuvinte! Hristos a Inviat!

Ramaneti vii. Brb.

King of the Castle!

Si se implini si ziua in care inca un pui de jurnalist vazu lumina “tiparului” sau aparu pe monitor… “Oficial sunt rege! Am o printesa de fetita! este anuntul facut de Tudor Ciobotaru in Saptamana Mare, dupa ce, marti noaptea, a venit pe lume Bianca Florentina, o copila de 2,9 kile. Sa traiasca multi ani si sa le aduca parintilor numai bucurii!

Nu i-am cerut parerea (asa cum scrie la cartea de journalist) si taticului - daca o fi bine sa scriu sau nu, dar atata timp cat zbiera din toate tastele ca e rege, banuiesc ca nu se supara sa fie erou si la mine in poveste! 

Asteptam si restul jurnalistilor sa creeze si sa procreeze, incat sa fim mai multi la numar decat politicienii!

Ramaneti parinti. Brb.

CeNuSe face!

Haideti bai, chiar asa praf sunteti? Bai colegu’, sondaj asa de prost nici io pe blog nu am avut. Da-o naibii (scuze, ca e saptamana mare, da-o in puii mei) de treaba, parca nici nu locuiti in Roman si parca nu faceti televiziune de 14 ani (din care sapte ani stiu ca-i aveti de acasa). “Chestiunea” e urmatoarea: “Daca duminica ar avea loc alegeri pentru Parlamentul European, cu cine ati vota?”. Problema e ca la candidati se fura rau curent, de parca ultimul de bifat ar mai lucra inca la Renel si v-ar da lita (litza) pentru contor. Deci: Cazan nu mai e la pndc, irinuca nu mai candideaza si carpusor nu stiu daca are voie, ca nici nu-i in caruta psd-ului, nici in teleguta lui. In fine, chestiunea este ca trebuie refacut sondajul (a se citi scos de tot), nu de alta, dar acum se apuca flora sa faca si o dezbatere din cauza voastra, si atunci chiar nu se face!

PS: Parerea mea: sondajul e facut de sef sau de femeia lor (de serviciu), ca d-l costi nu ar fi indraznit sa gafeze in asemenea hal de tampenii, mai ales acum cand e liniste in oras… Noroc ca mai sparg unii o benzinarie, ca altfel am adormi de plictiseala. Noapte buna, ca Ce Ni Se mai face somn…

PS2: Pentru carcotasi: stiu, noi nici macar site nu am fost in stare sa avem… Lasati, ca de orataniile din curtea noastra sunt satula!

Barfa plina de Pene-Le-n perna

Umbla vorba prin targul musatin, cu iz usor leordenistic, ca prin penele ursaresti miroase a raie, pardon se scarpina a revolta intre pureci; ca doua grupuri - in loc sa fie partinice-  devin liberale, urland spre liberare de sub sclavia plantatiei lui ursarescu. Unii sunt suparati ca ursarescu a facut prea multe alegeri gresite. Ba si-a ales sprijin nu foarte ortodox, ba apropiatul din campanie nu era de vita nobila, ba a dat cu mucii-n fasole cu fiecare pas facut in ultimul an. Principala alegere gresita: balacaria de la locale, cand a picat in plasa staff-ului lui “carpulete” (citez, ca sa nu fiu condamnata fara a fi vinovata) si a inceput sa se dea mare pe toate blocurile; a doua alegere – parlamentarele, cand a promis marea cu sarea si, la final, soft-ul ales, zic unii, gresit i-a adus la gura doar sarea. De lins, de pe paharul plin cu bere amara; a treia alegere – tariceanu in loc de crinul alb al lui antonescu. Dupa ce a sarit si din schema judeteana, e cam gata cu domnia ursareasca, striga glasurile prostimii.

Eu nu vreau nimic, decat o plimbare cu Porsche Cayene!

Ramaneti barfitori. Brb. 

Familia Claudia Singura, nemaritata Matei

Nu vreau sa pic in latura penibilului sau sa ma indrept cu pasi repezi catre sintagma aplicata-mi in frunte cu scuipat, acum ceva vreme, de un “anonim” – ca am un suflet de rahat (si nu se referea la “dulce”) – dar simt nevoia sa va spun ceva din ce am trait astazi. Am fost la impartit cateva daruri la cateva familii. Astfel de gesturi nu ma mai impresioneaza de mult (a nu se intelege ca nu-i admir pe cei care daruiesc) si nici grijile altora nu-mi mai smulg lacrimi tasnitoare din ochii tot timpul surazatori (a nu se citi ca nu-mi pasa sau ca m-am obisnuit).

Impresionata azi am fost cand am vazut cum o batranica, de 90 si ceva de ani, ne stepta pe prispa casei, infofolita intr-un halat, din care i se vedea doar chipul brazdat de milioane de riduri si ochii mari, curiosi, asemeni unui copil care cauta in geanta mamei dupa bomboane. Cred ca statea acolo de buna vreme, sprijinita de prispa casei, confundandu-se cu stalpul ce tinea casa. Casa frumoasa, probabil - odata - palatul ei si al familiei. Nu avea pe nimeni, decat lalelele galbene din curte. Daruiesti ceva unui om care nu are nimic, ii spui cuvinte frumoase, ii plangi de mila sau il incurajezi, insa nimic nu s-ar compara cu glasul copiilor sau al nepotilor care ar trebui sa sparga ecoul ce se izbeste sec de peretii palatului bantuit acum doar de fantoma siluetei slabe si plapande a batranei.

Un camp plin de balarii, un caine, o cocioaba fara usa si doua sarme pe care stau de straja paturi. Asta este averea unei alte familii. Nu am intalnit-o, dar nici nu-mi doresc sa intreb: de ce asa? Cu ce au gresit?

Inuman de adevarat. O alta casa, unde un lant si un lacat pazesc o alta batrana. Imobilizata la pat. Nu am trecut de tehnologia fierului, ca sa pot sa-i citesc in ochi disperarea de a fi singur, dar am simtit ca fiecare zala rupe ceva din mine. Cat de crud mi se pare mie sa inchizi pe cineva intr-o cutie si sa-i pui lacat la libertate! Unii au spus ca e de inteles, sa nu intre cineva peste batrana. Eu nu inteleg de ce batrana era singura. Ferecata intr-o lume pustie.

banc:

"O familie avea baieti gemeni a caror singura asemanare era aspectul fizic. Daca unuia i se parea ca este prea cald, celuilalt i se parea ca este prea frig. Daca unul zicea ca televizorul este dat prea tare, celalalt sustinea ca volumul este prea incet. Fiind diferiti din toate punctele de vedere, unul dintre ei era un etern optimist, iar celalalt un pesimist neintrecut.
Pentru a face un test, de Craciun, tatal lor a umplut camera pesismistului cu toate jucariile ce pot fi imaginate, pe cand pe cea a optimistului a umplut-o cu balegar. 
In seara aceea, tatal a trecut pe langa camera pesimistului si l-a gasit plangand amarnic intre cadourile sale.
- De ce plangi?, l-a intrebat tatal. 
- Pentru ca prietenii mei vor fi invidiosi, pentru ca voi fi nevoit sa citesc toate instructiunile inainte sa pot folosi ceva din toate lucrurile astea, voi avea nevoie in mod constant de baterii noi si jucariile mele se vor strica in cele din urma, raspunse geamanul pesimist.
Trecand pe langa camera optimistului, tatal il gasi dansand cu bucurie in gramada de balegar. 
- De ce esti atat de bucuros?, il intreba tatal, la care oprimistul raspunse:
- Trebuie sa fie un ponei pe-aici pe undeva!!"

Eu sunt si voi ramane optimistul, naivul, copilul. 

PS: Astept ziua in care cineva o sa-mi explice, fara prea multa filosofie, ci doar logic, de ce eu am bani, iar unii nu au ce manca. De ce unii au tot ce-si doresc, iar altii nu au nimic. De ce unii au palate si altii tremura in frig, pe bancuta. Nu am foarte multe intrebari. Nu ma framanta atat de mult de ce unii mor de tineri, ma framanta cel mai mult de ce unii se chinuie si altora nu le mai ajunge.

Ramaneti generosi. Brb.  

877 sau matematica vietii

Mereu aproape! Nu ma refer la sloganul RomTv, ci la fundatia cu acest nume! Fundatia mi-a multumit astazi pentru un sms. Nu, nu era un sms de la mine pentru tine! Nu-ti spuneam iar ca te iubesc, ca am nevoie de tine, ca mi-e dor sa respir acelasi aer cu tine..., dar sa nu te sufoc… Era un sms pentru viata! Viata unui copil. Viata unui “caz”, asa cum spunem multi, chiar daca e vorba de un om. Sms-ul costa doi euro. Doi euro ai mei, cu doi euro al altuia fac deja 4 euro. Impartit la nevoie, inseamna de doua ori mai multe sanse ca viata “cazului” sa fie viata unui om. Nu e mult, dar e mult mai mult decat nimic.

PS: Pentru cei care inca mai cred ca astfel de gesturi nu conteaza, astept sa-mi scrie ce vor in acel sms, numai sa-l trimita. La 877. Cineva le va raspunde, cu un “multumesc”. 

Am si doua link-uri (mai explicite): link 1; link 2

Ramaneti cu sufletul calm. Brb.

Mesaj afumat

Mai zilele trecute m-am plimbat prin primarie, locul unde, parca mai ieri, ma jucam de-a v-ati ascunselea cu sefii de servicii si domnii doctori. Ehehe ce vremuri! De dragul lor, m-am asezat la unul din locurile special amenajate de fumat, in spatele unui paravan, de unde ti se aude doar vocea si ti se vad numai “labele picioarelor”. Canapele, nimic de spus, masuta, cos de gunoi, un miniventilator si scrumiere. Singurul lucru care mai e de spus este (traducerea imaginii de o calitate sub proasta - zilele stomatologiei nemtene...):

Mult mai bun este tricoul colegului, e mai suge-stiv si mai putin hipo-crit. La colegul meu - asa Da, la mine - asa Nu!

 Ramaneti calmi. Brb.

De ce?

Preludiu: De ce atata curiozitate? Este o intrebare care ma macina din ce in ce mai mult si din ce in ce mai des. De ce? Pentru ca, dintr-odata, viata-mi pare un tablou inmuiat in uleiul in care unii au prajit mai intai pestele afumat, dupa care au copt gogosi si m-au chemat la desert. Tabloul semnat de atat de multi ostasi de pe plaiuri mioritice mi se face si cadou, iar unii, cu imitatia de prost gust a vietii mele in mana, mai au tupeul sa-mi si ceara bani! Nu inteleg de ce e asa de important, de ce isi macina unii creierul si isi rod unghiutele negre cu ceea ce se intampla in viata celui de langa. Nu inteleg de ce e important ce fac eu si nu ce fac politicienii pentru noi, de ce e important unde am dormit eu si nu ce au mancat saracii lumii, de ce e important cui zambesc eu si nu de ce milioane de copii nu au cui sa zambeasca!

Sexul in sine sau pe sine: Scriu toate acestea pentru ca realizez ca daca, macar la luna, as povesti cu cine am iesit la o clatita cu finetti si o gura de cafea cu zat, acest blog s-ar inrosi de accesari. Scriu pentru ca ieri ma uitam pe site-ul vedetei/vedetelor a1 – dani si mihaela – click aici. Sute de mii de vizitatori (in cateva zile) curiosi asupra vietii intime a doi oameni normali, ca mine si ca tine. Doi oameni care nu fac nimic extraordinar din ceea ce eu sau tu nu facem sau nu am putea face daca am fi in locul lor. Doi oameni a caror viata personala pe mine nu ma intereseaza. Aaaa, nu-s ipocrita, m-a interesat intr-o anumita masura daca sunt sau nu impreuna sau ma intereseaza intr-o foarte mica masura cand nu vor mai fi, dar ceea ce este intre tzero si tunu nu ma priveste.

Orgasm: Vreau ca viata mea sa intre in moarte clinica pentru ceilalti. Sa fiu conectata la aparate, dar sa traiesc la fel de intens, insa nimanui sa nu-i pese de ceea ce mi se intampla. Nu patesc nimic extraordinar, altfel as fi prima care as zbiera in gura mare si din cei doi plamani afumati ca: da, asa este! Deocamdata, strig doar “de ce?”.

Ramaneti calmi. Brb. 

PS: Nu cer raspunsuri, e un de ce mai retoric, nu cred ca exista raspuns care sa-mi multumeasca aceasta curiozitate cu de ce, de ce nu...

Cata adevarul!!!!

Dictonu' zilei 

Noile simboluri ale muncii sunt inghetata si porumbelul –

"Cine nu linge, zboara!"

PS: Multumiri prietenilor care au grija de zambetul meu. 

Ramaneti calmi. Brb.